A existat un fizician rus pe nume Andrei Skliarov (1961-2016) care a petrecut 20 de ani făcând analize inginerești ale acelorași situri pe care le-a acoperit celebrul cercetător Graham Hancock: Baalbek, Sacsayhuaman, Ollantaytambo, Puma Punku, Giza. Skliarov a adus cu sine microscopia SEM-EDS, calcule ale grosimii palelor, rapoarte de penetrare a miezului de foraj, date despre compoziția aliajelor. A scris 32 de cărți despre toate acestea, în limba rusă.
Graham Bruce Hancock este un autor britanic cunoscut pentru promovarea explicațiilor științifice ale civilizațiilor antice și ale ținuturilor pierdute. Desigur, Wikipedia îl consideră a fi un „pseudocercetător”, dar asta mai puţin contează.
Skliarov și Hancock sunt de acord în privința a aproximativ 80% din dovezile fizice: precizie anormală, urme de unelte care nu corespund cronologiei oficiale, distribuție globală a unor tehnici de construcție identice. Aceasta înseamnă că în trecutul îndepărtat a avut loc o resetare catastrofală a civilizaţiei. Însă, arheologia oficială refuză toate aceste dovezi.
Însă, întrebarea care se pune este următoarea: a fost civilizația constructoare una umană sau nu? Hancock spune că civilizația a fost una umană pierdută, în timpul lui Younger Dryas, supraviețuitorii catastrofei transmiţând cunoștințe vânătorilor-culegători. Sklyarov însă spune că a fost vorba de ființe fizice non-umane (eventual extratereştri), cu o biochimie diferită, susținând această afirmație cu argumente precum compozițiile aliajelor menținute în limita erorii de măsurare pe o distanță de 10.000 de kilometri, fără un sistem de specificații scris.











