Una dintre marile enigme cosmice, căreia nu a putut nimeni, în decursul timpului, să-i găsească o explicaţie este cunoscută sub numele de „aspiratorul cosmic”. Pe scurt, iată despre ce este vorba. În 1961, personalităţi militare, aparţinând Pentagonului, au decis să plaseze pe orbită, în jurul Terrei, un nor de ace de cupru, minuscule, care trebuiau să retransmită pe Terra semnalele radio şi să faciliteze astfel comunicaţiile militare aflate astfel la adăpost de orice bruiaj. Dar o astfel de întreprindere compromitea grav radio-astronomia pentru mai multe secole. Prezenţa acestor ace putea avea, deci, consecinţe dezastruoase, care au şi fost denunţate de către numeroşi savanţi din întreaga lume. Totuşi, proiectul, numit West Ford I, a fost aprobat de guvernul SUA, deoarece unul dintre scopurile sale, nemărturisit de altfel, era şi acela de a întârzia programul spaţial al fostei URSS.
La 2 octombrie 1961, americanii au plasat pe orbită polară, la 3200 km altitudine, un satelit militar de tipul Midas, purtînd 350 de miloane de ace de cupru. Imediat după separarea de satelit, norul s-a dispersat, formând un inel artificial în jurul planetei noastre. Printre urmările experimentului, putem menţiona: perturbarea emisiunilor radio şi TV pe toate lungimile de undă, a recepţiei radio şi TV la mare şi foarte mare distanţă, perturbarea gravă a sistemelor de radionavigaţie.
Desfăşurarea experimentului a fost urmărită permanent printr-o puternică reţea de staţii radar, de foarte mare putere şi precizie. Dar, când perturbaţiile iscate de experiment s-au agravat foarte mult, s-a produs incredibilul… Pe ecranele radar s-a putut observa evoluţia unui OZN de foarte mari dimensiuni, de natură necunoscută şi care, ca să-l cităm pe însusi McCarthy: „Ca un aspirator uriaş, a obsorbit de pe cer centura de ace în numai câteva minute”, şi aceasta sub privirile îngrozite ale operatorilor radar de la sol.
În ciuda acestui eveniment de natură extraterestră, extraordinar prin desfăşurarea sa şi care ar fi trebuit să le dea de gândit responsabililor programului, la scurt timp a fost lansat şi plasat pe orbita un al doilea transport de ace, în cadrul experimentului numit West Ford II. Dar… cu acelaşi rezultat: milioanele de ace au fost din nou aspirate, după care OZN-ul a dispărut iarăşi în abisul cosmosului.
În ciuda faptului că s-au oferit premii substanţiale, până astăzi nimeni nu a putut da o explicaţie cât de cât satisfăcătoare acestui fenomen. Apoi, experimentele au fost pur şi simplu „uitate”, orice referire la ele devenind tabu.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Una dintre marile enigme cosmice, căreia nu a putut nimeni, în decursul timpului, să-i găsească o explicaţie este cunoscută sub numele de „aspiratorul cosmic”. Pe scurt, iată despre ce este vorba. În 1961, personalităţi militare, aparţinând Pentagonului, au decis să plaseze pe orbită, în jurul Terrei, un nor de ace de cupru, minuscule, care trebuiau să retransmită pe Terra semnalele radio şi să faciliteze astfel comunicaţiile militare aflate astfel la adăpost de orice bruiaj. Dar o astfel de întreprindere compromitea grav radio-astronomia pentru mai multe secole. Prezenţa acestor ace putea avea, deci, consecinţe dezastruoase, care au şi fost denunţate de către numeroşi savanţi din întreaga lume. Totuşi, proiectul, numit West Ford I, a fost aprobat de guvernul SUA, deoarece unul dintre scopurile sale, nemărturisit de altfel, era şi acela de a întârzia programul spaţial al fostei URSS.
