În lucrarea Universul secret din Mu, James Churchward povesteşte că, în timpul unei călătorii în India, la sfârşitul secolului al XX-lea, a avut ocazia să examineze vechi manuscrise hinduse, despre care preoţii îi spuseseră că erau copii ale unor arhive dintr-un templu ce dăinuia dinainte de civilizaţia indiană. Iată ce a descoperit:
Un desen cuprinzând instrucţiuni pentru construcţia maşinii zburătoare şi a motorului său. Mijlocul de propulsie era luat din atmosferă într-un mod simplu şi puţin costisitor. Motorul semăna puţin cu turbina noastră actuală şi o dată pus în mişcare, nu se mai oprea deloc, până nu era oprit. Dacă nu, el continua să se învârtească până ce piesele sale se uzau. Aceste nave zburătoare puteau să facă înconjorul Pământului fără să se oprească, până ce mecanismul său se epuiza. Autonomia lor de zbor era nelimitată, sau mai degrabă limitată numai de gradul de uzură al metalului.
S-au găsit texte ce vorbeau de zboruri care acopereau fără escală peste 5000 de km. Toate textele, care fac aluzie la aceste maşini zburătoare, indică foarte precis că ele erau autonome şi că zburau prin ele însele. Nu aveau nevoie de carburant.
Trebuie să recunoaştem că, în unele privinţe, tehnologia actuală poate fi considerată primitivă în comparaţie cu aceste realizări ale trecutului îndepărtat.