Ştiinţa nu ştie să explice gravitaţia planetelor şi a stelelor

3.899 vizualizari

Fizica actuală are o mare problemă în a explica gravitaţia stelelor şi planetelor. Geofizicienii ne spun că Pământul are un câmp magnetic care este generat de curenţii electrici produşi de învelişul de nichel şi de fier al Terrei. Curenţii se presupun că sunt generaţi de un miez conductiv rotativ, asemenea unui uriaş generator. Aşadar, curenţii sunt cauzaţi de câmpul magnetic, iar câmpul magnetic generează curenţii. Mă întreb cum naiba a pornit totul, dacă şi curenţii şi câmpul magnetic sunt legaţi unul de celălalt.

Pe de altă parte, câmpul magnetic al Pământului este echilibrat de axa de rotaţie, iar polii magnetici nu sunt despărţiţi chiar la 180 de grade; şi, în plus, ei se mişcă uşor. Ca şi cum toate acestea n-ar fi suficiente, se constată că, periodic, câmpul magnetic slăbeşte, moare şi apoi îşi revine, având polii inversaţi. Nimeni nu poate oferi vreo explicaţie pentru acest lucru.

Şi, dacă câmpul magnetic al Pământului este cauzat de curenţii din miezul de nichel şi fier, de ce Soarele, care are un miez de hidrogen, are un câmp magnetic atât de puternic? Dar ce putem spune despre Jupiter sau alte planete? Jupiter are o cantitate foarte mică de miez de nichel şi de fier, înconjurat de silicaţi şi de alte minerale, interiorul său fiind compus din hidrogen metalic, care este hidrogen solidificat (în ciuda căldurii interioare a Jupiter-ului). Şi totuşi, câmpul magnetic al planetei Jupiter este mult mai mare decât cel al Pământului.

Dar ce putem spune de stelele neutronice, compuse din materie colapsată, ce au un câmp magnetic extrem de puternic? Mai degrabă decât să inventăm diferite explicaţii ale magnetismului acestor obiecte, n-ar fi mai logic să căutăm o cauză comună? Poate că ceea ce cauzează căldura interioară a corpurilor cereşti este acel lucru care generează câmpurile lor magnetice. Şi nu miezuri de fier…căci acest gen de explicaţii devin din ce în ce mai ridicole pe zi ce trece.