O ipoteză pseudo-ştiinţifică, analizată la sânge: ce s-ar întâmpla dacă Pământul ar fi plat?


Pământul este unul sferic, dar credința existenţei unui Pământ plat refuză să moară. Dar ce s-ar întâmpla dacă Pământul ar fi într-adevăr plat?

În primul rând, o planetă aplatizată nu poate avea gravitaţie. Nu este clar modul în care gravitaţia ar funcționa sau ar fi creată într-o astfel de lume. Este o mare problemă, deoarece gravitaţia explică o gamă largă de observații terestre și cosmice. Aceeași forță măsurabilă care determină căderea unui măr de pe un copac determină, de asemenea, ca Luna să orbiteze în jurul Pământului și ca toate planetele să orbiteze în jurul Soarelui.

Oamenii care cred într-un Pământ plat presupun că gravitaţia acționează în mod direct, dar nu există dovezi care să sugereze că aceasta ar funcționa în acest fel. Ceea ce știm despre gravitaţie sugerează că ea ar atrage spre centrul discului, care formează așa-numit Pământ plat. Asta înseamnă ca gravitaţia ar atrage doar în punctul situat în centrul discului. Pe măsură ce ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de centru, gravitația ar atrage din ce în ce mai orizontal. Acest lucru ar avea niște efecte ciudate, cum ar fi aspiraţia apei spre centrul lumii și creşterea copacilor și a plantelor în diagonală, pe măsură ce se dezvoltă în direcția opusă atragerii gravitației (dacă Pământul ar fi fost într-adevăr plat).

Apoi, să vedem cu e cu Soarele. În modelul științific al sistemului solar, Pământul se învârte în jurul Soarelui, deoarece acesta din urmă este mult mai masiv și are mai multă gravitaţie. Cu toate acestea, Pământul nu este atras „să cadă” spre Soare, deoarece călătorește pe o orbită. Cu alte cuvinte, gravitaţia Soarelui nu acționează singură. Planeta noastră se deplasează, de asemenea, într-o direcție perpendiculară pe atracţia gravitațională a Soarelui; dacă ar fi posibil să dezactivăm gravitația Soarelui, Pământul ar merge tot înainte şi ar ieși din sistemul solar. În schimb, combinaţia dintre pulsul liniar și gravitaţia Soarelui face să rezulte o orbită circulară a Pământului în jurul Soarelui.

Modelul plat al Pământului localizează planeta noastră în centrul Universului, dar nu sugerează că Soarele orbitează Pământul. Dimpotrivă, Soarele se rotește în partea superioară a lumii ca un carusel, emiţând lumină și căldură ca o lampă de birou. Fără impulsul liniar și perpendicular care ajută la generarea unei orbite, nu este clar ce forță face ca Soarele și Luna să se deplaseze deasupra Pământului, în loc să ne lovească planeta (dacă Pământul ar fi într-adevăr plat).

De asemenea, într-o lume plată, sateliții artificiali nu ar mai putea exista. Cum ai orbita o suprafaţă plană. Aşadar, fără sateliţi, cum ar putea de exemplu funcționa GPS-ul pe un Pământ plat?

Dacă Soarele și Luna s-ar roti pur și simplu pe o parte a unui Pământ plat, nu s-ar putea explica anotimpurile, eclipsele și multe alte fenomene astronomice. Soarele ar trebui să fie, probabil, mai mic decât Pământul, pentru a nu arde sau a se prăbuși pe planeta noastră. Cu toate acestea, știm că Soarele are mai mult de 100 de ori diametrul Pământului.

Mai e, de asemenea, şi problema miezului Terra. Precum se ştie, miezul solid al Pământului generează câmpul magnetic al planetei noastre. Dar pe o planetă plată, acesta ar trebui înlocuit cu altceva – poate cu un strat subţire de metal lichid. Însă, acesta nu s-ar putea roti într-un mod care să creeze un câmp magnetic. Fără un câmp magnetic, particulele încărcate ale Soarelui ar prăji planeta şi s-ar putea elimina atmosfera.

Contrar unor prejudecăţi, este o greșeală să credem că multe societăți de oameni educați au crezut vreodată cu adevărat în teoria Pământului plat. Cu puține excepții extraordinare, nimeni nu a învățat în istoria civilizației occidentale, începând cu al treilea secol d.Hr. că Pământul ar fi fost plat. Din contra, un pământ rotund a fost teoretizat încă din secolul al VI-lea î.Hr. de Pitagora, idee preluată de alţi învăţaţi ai Antichităţii ca Aristotel, Euclid și Aristarh.