Oamenii care locuiesc în apropierea coastelor mărilor şi oceanelor sunt obişnuiţi cu fenomenul mareei (fluxul şi reflexul), adică cu creşterea şi descreşterea nivelului apelor, fenomen pe care fizica îl explică cu ajutorul atracţiei gravitaţionale a Lunii (deşi eu am multe dubii https://www.lovendal.ro/wp52/mareele-sunt-produse-de-gravitatia-lunii-ha-ha-ha-ce-buna-gluma/). Dar, unii oameni de ştiinţă cred că Luna poate exercita acelaşi efect şi asupra scoarţei terestre, producând astfel înfricoşătoarele cutremure. Un asemenea om de ştiinţă este Geoff Chester, astronom şi ofiţer în afaceri publice al Observatorului Marinei Americane din Washington: „Aceeaşi forţă care produce mareele în oceane, produce şi undele din scoarţa terestră”, spune el. Chester mai afirmă că undele din scoarţa terestră sunt subtile, având doar câţiva centrimetri, faţă de valurile de câţiva metri ale oceanelor.
Conform teoriei sale, deformarea uşoară a crustei Pământului poate fi suficientă pentru a declanşa un cutremur, asemenea poveştii firului de pai care încovoiază cocoaşa cămilei. Totuşi, nu toate cutremurele îşi au originea în acţiunea Lunii, aşa cum el însuşi recunoaşte: „Cele mai multe cutremure apar pe liniile tectonice preexistente, şi marea majoritate a lor se datorează proceselor geofizice, dar s-ar putea să existe anumite corelaţii între Lună şi cutremure”, afirmă Chester. De exemplu, există o mai mare incidenţă a cutremurelor în emisfera nordică, atunci când Luna se află la nord de ecuator şi o creştere a activităţii seismice în emisfera sudică, când Luna se află la sud de ecuator. Orbita Lunii este înclinată în raport cu Pământul, ea efectuând un ciclu complet emisferă nordică – emisferă sudică o dată la 18,6 ani.
Şi Soarele poate influenţa cutremurele
Un alt geolog, James O. Berkland, a elaborat o teorie mai complexă, în care cutremurele sunt produse nu doar de Lună, ci şi de către Soare, şi ele ar apărea mai des atunci când are loc o aliniere a Soarelui, Pământului şi a Lunii. În asemenea momente, forţele gravitaţionale sunt maxime, în special dacă cele trei corpuri cereşti sunt şi mai aproape între ele.
Cel puţin două mari cutremure sprijină teoria lui Berkland. Giganticul cutremur din 26 decembrie 2004 (9,1 grade pe scara Richter) din insula Sumatra (Indonezia) a apărut într-o zi cu Lună plină. Cutremurul de 9,2 grade pe scara Richter din 27 martie 1964 din Alaska a apărut într-o zi când mareele erau la maximum.
Oameni ca Chester sau Berkland nu sunt luaţi în serios de comunitatea ştiinţifică, pentru că Luna e de 82 de ori mai mică decât Pământul şi astfel n-ar putea exercita o asemenea forţă pentru a declanşa cutremure. Desigur, teoria lor nu e una extravagantă; alţii cred, de exemplu, că unele cutremure uriaşe pot fi efectul exploziei unor supernove aflate la zeci de mii de ani distanţă faţă de Pământ (vezi acest articol: https://www.lovendal.ro/wp52/devastatorul-cutremur-din-indonezia-anului-2004-a-fost-produs-de-o-supernova-aflata-la-26-000-de-ani-lumina-de-noi/). Care o fi cauza adevărată a cutremurelor? Doar Dumnezeu ştie…