Moş Crăciun, marele impostor (partea 2): Petru cel negru sau Ajutorul întunecat


În prima parte al acestui articol (https://www.lovendal.ro/wp52/mos-craciun-marele-impostor-partea-1-venerarea-zeului-pagan-thor/) vorbeam despre faptul că legenda originii lui Moş Crăciun în Sf. Nicolae din creştinism este una falsă, neexistând absolut nicio legătură dintre un sfânt creştin şi Moş Crăciun. Totodată, am discutat despre faptul că există posibilitatea ca originea lui Moş Crăciun să fie în zeii nordici Odin sau Thor. În partea a doua a acestui subiect, vom continua discuţia despre originea lui Moş Crăciun.

Moş Nicolae, acompaniat de o creatură demonică

În tradiţiile populare ale popoarelor, se observă că Moş Nicolae (sau Sf.Nicolae) atunci când împarte daruri către copii, are parte de ajutorul unui tovarăş destul de neobişnuit. Misteriosul companion poartă destule nume şi se constată că el este un personaj diabolic şi malefic. Să cităm astfel din câteva cărţi:

Ajutorul diabolic al lui Mos Craciun - ii pedepseste pe copiii obraznici
Ajutorul diabolic al lui Mos Craciun - ii pedepseste pe copiii obraznici

* „Moş Crăciun este cel care aduce darurile, acompaniat fiind de unul din tovarăşii săi malefici: Knecht Rupprecht, Pelznickle, Ru-Klas (…) Un alt demon de Crăciun din Austria, Krampus or Grampus, îl acompaniază pe Sf.Nicolae pe data de 6 decembrie”. (Gerard şi Patricia Del Re, “Almanahul creştin”, New York, 2004)

* „În Sarajevo, Bosnia, Sf. Nicolae apare cu daruri pentru copii, chiar dacă e război. El e asistat de un mic diavol negru, care îi sperie pe copii.” (Tony van Renterghem, „Atunci când Moş Crăciun era un şaman”, 1995)

* „În Olanda, Moş Crăciun poartă o robă roşie şi călăreşte un cal alb, pe care se află un sac plin cu daruri pentru copii. El are un ajutor sinistru, pe nume Petru cel negru, care îi caută pe băieţii şi fetiţele cele obraznice care nu vor primi daruri.”

* „Figura creştină a Sf. Nicolae a fost înlocuită sau încorporată în diverse chipuri păgâne, dătătoare de daruri, ca romanul Befana sau germanul Berchta (…) El poartă robe de episcop şi se spune că este acompaniat de Petru cel negru, un spiriduş a cărui treabă este aceea de a-i biciui pe copiii cei obraznici.” (Enciclopedia Microsoft Encarta)

Moş Crăciun nu este Sf. Nicolae, ci însuşi „Ajutorul cel întunecat”!

Totuşi, aşa cum am explicat şi în prima parte a acestui articol, Moş Crăciun nu este unul şi acelaşi cu Sf. Nicolae. Moş Crăciun are o barbă lungă, este gras şi este îmbrăcat într-o robă de culoare roşie. Pe când Sf. Nicolae este portretizat ca fiind un om înalt, slab, îmbrăcat în haine religioasă. Nicio asemănare dintre cele două personaje!

Citim din cartea lui Tony van Renterghem, „Atunci când Moş Crăciun era un şaman”:

„În anumite jocuri de copii germane, Sf. Nicolae este însuşi ‘Ajutorul cel întunecat’, un diavol care vrea să-i pedepsească pe copii, dar este oprit de Hristos să facă acest lucru (…) Petru cel negru este ‘bunicul’ lui Moş Crăciun cel modern din zilele noastre. Cunoscut în Olanda ca ‘Zwarte Piet’, el este un personaj cu coarne, înfricoşător şi mai puţin amabil faţă de copii. Deşi el este reprezentat ca fiind ajutorul lui Sf. Nicolae, în multe sate din Germania cei doi sunt reprezentaţi într-un singur personaj. Caracterul care a fost denumit Nikolass sau Klauss are mai degrabă înfăţişarea oacheşă al ‘Ajutorului cel întunecat.'”

Şi, apropo, Sf. Nicolae nu coboară pe coşurile de fum ale caselor. Acest lucru o face doar „tovarăşul cel întunecat”. Acesta este şi unul din motivele pentru care el a fost numit şi „Petru cel negru”, căci el este acoperit de cenuşa din coşurile de fum pe care le traversează.

Graficianul care l-a reprezentat pe Moş Crăciun l-a luat drept model pe Petru cel negru

Thomas Nast este artistul grafic care l-a reprezentat vizual pe Moş Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi. Modelul lui Nast nu era însă episcopul Sf.Nicolae, ci tovarăşul său întunecat, maleficul Pelznickle:

„Demonul de Crăciun Knecht Rupprecht a apărut pentru prima oară într-o piesă din anul 1668, fiind condamnat de către Biserica Romano-Catolică în anul 1680 ca fiind un diavol. Alte nume pentru acelaşi personaj sunt Pelznickle, „Nicolae cel furios” sau „Nicolae cel dur”. (Gerard şi Patricia Del Re, “Almanahul creştin”, New York, 2004)

În lucrarea denumită „Thomas Nast: perioada sa şi caracterele sale”, biograful Albert Paine arată că Moş Crăciunul lui Nast a fost Pelznickle. Totodată, Tony van Renterghem, un istoric al lui Moş Crăciun, demonstrează foarte clar că Moş Crăciun nu a fost Sf. Nicolae, ci maleficul „Petru cel negru”, adică diavolul:

„Thomas Nast şi-a propus să-l deseneze pe Moş Crăciun, dar, pentru că nu avea nicio idee cum ar fi putut el arăta, l-a desenat asemenea unui personaj gras şi mic ca înălţime. El nu se asemăna deloc cu înaltul Sinterklaas olandez, ce era înfăţişat în mod tradiţional ca un catolic. El a fost desenat asemenea tovarăşului întunecat al Sf. Nicolae, Petru cel negru, un nume acordat diavolului în olandeza medievală.” (Tony van Renterghem, „Atunci când Moş Crăciun era un şaman”, 1995)

Ho! Ho! Ho!…o exclamaţie diabolică!

Precum se ştie, una din exclamaţiile preferate ale lui Moş Crăciun în tradiţiile populare este „Ho! Ho! Ho!” Dar aveţi voi vreo idee de unde provine mai exact această exclamaţie?

Frank Ireson, într-o lucrare publicată în anul 1920 şi intitulată „Drama înaintea lui Shakespeare: o schiţă”, descrie cum erau aşa-zisele „piese ale miracolelor”. Piesele miracolelor, foarte populare în Europa Evului Mediu, prezentau o poveste reală sau fictivă din viaţa, miracolele şi martiriul unui sfânt:

„În afara personajelor alegorice, existau două personaje foarte proeminente: Diavolul şi Viciul. Diavolul era prezentat foarte hidos, prin măştile şi îmbrăcămintea sa, având înfăţişarea unui personaj ţepos şi păros, iar intrarea sa în scenă se făcea prin exclamaţia: Ho, ho, ho!”

Allen Wright, într-un articol intitulat „Istoria lui Hobglobin”, ne spune despre un personaj intitulat Robin Goodfellow:

„Robin Goodfellow a apărut în multe piese din jurul anului 1600. Şi, în secolul al XVII-lea, existau mai multe balade despre el (…) Râsul caracteristic al lui Robin era ‘Ho ho ho’ (…) Robin însuşi era o poreclă medievală dată diavolului”.

Aşadar, când mai auzim exclamaţia „Ho, ho, ho!” să ne dăm seama că aceasta este „marca înregistrată” a diavolului.

Partea 3 AICI: https://www.lovendal.ro/wp52/mos-craciun-marele-impostor-partea-3-o-fantezie-satanica/

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
100% Free SEO Tools - Tool Kits PRO