Moş Crăciun, marele impostor (partea 1): venerarea zeului păgân Thor

Cine este cu adevărat acest moşuleţ simpatic care poartă numele de Moş Crăciun? Ce ştim noi cu adevărat despre Moş Crăciun? Este el doar o fiinţă supranaturală veselă şi prietenoasă? Sau se ascunde ceva malefic în spatele său? Este Moş Crăciun un impostor? Vom încerca în acest articol, inspirat după tezele lui dr. Terry Watkins (expert american în teologie) să găsim un oarecare răspuns. Desigur, a nu se uita că totul este doar O IPOTEZĂ! Am scris cu majuscule cuvântul ipoteză, pentru că există cititori care cred că pe acest site se exprimă adevărul absolut (de parcă ar deţine cineva aşa ceva…)

Care e adevărata sursă a lui Moş Crăciun?

Povestea arhicunoscută a lui Moş Crăciun este următoarea:

Conform legendei, Moş Crăciun a început să existe odată cu secolul al IV-lea, cu un episcop catolic, Sf. Nicolae. Cultul Sf. Nicolae a fost unul dintre cele mai răspândite mişcări religioase de-a lungul timpului. Conform unui istoric al Bisericii, Charles W. Jones, „cultul Sf. Nicolae a fost, înainte de Reformă, cultul cel mai răspândit al vreunui sfânt din creştinism ce nu apare în Biblie, înainte de anul 1500 existând numai puţin de 2.137 de biserici în Franţa, Germania şi Ţările de Jos care erau dedicate Sf. Nicolae.” Alţi autori, Gerard şi Patricia De Re, consideră că Sf. Nicolae era în ajunul Evului Mediu drept cel mai invocat sfânt în rugăciuni, după Hristos şi Fecioara Maria.

Legende miraculoase ale misteriosului Sf. Nicolae: salvarea a trei fete şi învierea a trei tineri ciopârţiţi

Printre cele mai populare legende privind Sf. Nicolae amintim salvarea a trei fete tinere sărace, ce nu aveau nicio zestre pentru măritiş. Pentru a obţine bani, ele trebuiau să se prostitueze. Sf. Nicolae le-a salvat de la o viaţă plină de ruşine, oferindu-le zestre pline cu aur.

Un alt miracol din viaţa Sf. Nicolae îl constituie învierea a trei băieţi ce au fost omorâţi în mod violent de către un cârciumar. Trupurile băieţilor au fost ciopârţite şi păstrate în butoaiele cu murături, cârciumarul având canibalica intenţie de a-şi hrăni oaspeţii cu ele. Desigur, uimitorul Sf. Nicolae a înviat băieţii şi trupurile lor ciopârţite.

Şi, asemenea lui Moş Crăciun, Sf. Nicolae oferă daruri copiilor sărmani, el fiind venerat ca fiind patronul sfânt al copiilor. În timpul Evului Mediu, existau sute de cântări şi tablouri care prezentau sărbătorile uimitoare ale Sf. Nicolae.

Legenda cu Moş Crăciun începe, cu adevărat, în Olanda secolului 17…cu Moş Nicolae

Apoi, conform legendei, Moş Crăciun apare magic în Olanda în jurul secolului al XVII-lea. În timpul acestei perioade, Sinter Klaas (Santa Claus sau Moş Crăciun) s-a născut în mod oficial. În limba olandeză, Sf. Nicolae se pronunţă „Sint Nikolass”, care prescurtat a rezultat „Sinter Klaas”, anglicizat ca „Santa Claus” („Moş Crăciun” în limba română). Copiii olandezi au început, aşadar, în secolul al XVII-lea, în noaptea de 5 decembrie să-şi pună pantofii lângă vatra focului, în cinstea Sf. Nicolae din secolul al IV-lea. A doua zi dimineaţă, aceeaşi copii se trezeau cu daruri în încălţări, lăsate de „Sinter Klaas”. Şi, la fel ca Moş Crăciunul din ziua de azi, „Sinter Klaas” mergea din casă în casă, intrând pe coşurile locuinţelor.

Cum Sf. Nicolae s-a transformat în Moş Crăciun în America secolului 19

Următoarea noastră oprire în evoluţia Moş Crăciunului este anul 1626, atunci când urmărind să-şi împlinească „visul american”, coloniştii olandezi traversează Atlanticul şi poposesc pe pământ american fondând colonia New Amsterdam, oraşul New York de astăzi. Şi desigur că în America au adus cu ei şi obiceiul cu „Sinter Klaas”.

În anul 1809, eseistul american Washington Irving publică o satiră populară despre coloniştii olandezi fondatori ai New York-ului, operă intitulată „O istorie a New York-ului”, în care se face referire la naşterea legendei lui Moş Crăciun pe pământ american:

„În această perioadă timpurie, a fost instituită o ceremonie pioasă, dar totuşi religioasă, aceea de a atârna o şosetă la gura sobei în ajun de Sf. Nicolae; şoseta era găsită întotdeauna plină a doua zi dimineaţă, pentru că Sf. Nicolae a fost întotdeauna un mare darnic de cadouri, în special faţă de copii.”

Ajungem apoi în anul 1822, când, inspirat de cartea de mai sus a lui Washington Irving, profesorul de teologie Dr. Clement Clarke Moore scrie un poem „O vizită de la Sf. Nicolae”, ca un simplu cadou pentru copiii săi. Descrierea lui Moore a Sf. Nicolae (viitorul Moş Crăciun) era una caldă, prietenoasă şi zâmbitoare. Moore n-a intenţionat vreodată să publice poezia, dar ea a ajuns totuşi în revista „Troy Sentinel”. Acest poem a devenit extrem de popular, şi n-a fost decât scânteia care a aprins scânteia intitulată Moş Crăciun. Moşul a devenit astfel foarte popular în întreaga Americă.

În sfârşit, în anul 1863 un desenator talentat, pe nume Thomas Nast, inspirat de poemul lui Moore, l-a ilustrat pe Moş Crăciun în revista „Harper’s Weekly” cu chipul pe care-l cunoaştem cu toţii astăzi: un moş cu barbă lungă şi albă, cu un veşmânt roşu, vesel şi cu o mulţime de daruri în traistă. Astfel, s-a născut oficial Moş Crăciun!

Dar să investigăm de aproape povestea lui Moş Crăciun…

A existat vreodată Sf. Nicolae?

Prima şi cea mai mare problemă în saga lui Moş Crăciun o reprezintă faptul că există extrem de puţine dovezi (sau chiar deloc) că Sf. Nicolae ar fi trăit vreodată. Iată ce spun cărţile şi enciclopediile despre el:

„Existenţa lui Sf. Nicolae nu este atestată de niciun document istoric, aşa că nimic cert nu se ştie despre viaţa sa decât faptul că el a fost episcop de Myra în secolul al IV-lea.” (Enciclopedia Britannica 1999)

„Sf.Nicolae (a trăit în secolul al IV-lea). Prelat creştin, patron sfânt al Rusiei, asociat tradiţional cu sărbătorile de Crăciun. Povestirile despre viaţa sa sunt confuze şi neconfirmate istoric”. (Microsoft Encarta 1999)

„Din nefericire, foarte puţine lucruri se cunosc despre adevăratul Sf. Nicolae. Legende nenumărate s-a născut în jurul acestui popular sfânt, dar nu există decât extrem de puţine dovezi istorice.” (Gerard şi Patricia Del Re, „Almanahul creştin”, New York, 2004)

În 1969, s-a pus capac pe crucea sărbătoririi Sf. Nicolae. În ciuda faptului că Sf. Nicolae era printre cei mai populari şi mai veneraţi sfinţi romano-catolici, papa Paul al VI-lea a decis oficial ca sărbătoarea Sf. Nicolae să fie scoasă din calendarul romano-catolic, pe motiv că există dubii precum că Sf. Nicolae ar fi existat vreodată.

Au fost cu adevărat coloniştii olandezi din America creatorii mitului lui Moş Crăciun? Se pare că nu!

Următoarea problemă în legenda lui Moş Crăciun o constituie afirmaţia lui Washington Irving din opera sa „O istorie a New-York-ului”, conform căreia olandezii au fost cei care au răsădit legenda lui „Sinter Klaas” în America. Dar cât adevăr putem pune în afirmaţia lui Irving? Se ştie că scriitorul american a scris numeroase clasice de ficţiune, printre care „Legenda călăreţului fără cap”. De fapt, Irving a scris „O istorie a New-York-ului” ca pe o satiră, şi nu ca pe o povestire istorică, căci avea multe accente umoristice.

În octombrie 1954, un proeminent istoric al Sf. Nicolae, Charles W. Jones, a publicat un articol în care a demonstrat faptul că protestanţii olandezi care au ajuns pentru prima oară la începutul sec. XVII în America considerau venerarea sfinţilor ca o erezie malefică; de aceea, ei nu ar fi permis niciodată venerarea Sf. Nicolae. Şi mai mult decât atât, există chiar un decret olandez în care se interzice foarte ferm orice fel de venerare a Sf. Nicolae.

Charles W. Jones mai spune că nu a găsit nicio evidenţă în comunitatea olandeză din America despre existenţa unei venerări a Sf. Nicolae (din secolul XVII şi până în 1773). Autorul mai subliniază şi faptul că este incorectă poziţia conform căreia „Santa Claus” este o anglicizare a lui „Sinter Klaas.”

Există, totuşi, vreo legătură între Sf. Nicolae şi Moş Crăciun?

Chiar dacă am putea accepta că Sf. Nicolae a existat, într-adevăr, totuşi nu există nici măcar o singură dovadă precum că legenda lui Moş Crăciun s-a născut din cea a Sf. Nicolae. Redăm doar câteva din opiniile unor experţi ce au analizat acest lucru:

„Ani de-a lungul de cercetări au confirmat fără niciun dubiu: Moş Crăciun este un personaj american, şi el nu are nimic de-a face cu vreun sfânt catolic. Şi în ciuda repetării obsedante a afirmaţiei că Moş Crăciun e legat de Moş Nicolae, pur şi simplu povestea nu este adevărată.” (Phyllis Siefker, „Moş Crăciun, ultimul din oamenii cei sălbatici. Originile şi evoluţia Sf. Nicolae”, 1997)

„Dilema a fost rezolvată prin transferul vizitei unui om misterios pe care olandezii îl numeau Santa Claus, din 5 decembrie pe 24 decembrie, şi prin introducerea unei schimbări radicale a personajului. Nu a fost doar o deghizare, iar vechiul sfânt a fost complet înlocuit de un personaj total diferit…Totuşi, Moş Crăciun, n-are nimic de-a face cu sfântul creştin al cărui nume îl poartă.” (Francis Weiser, „Cartea obiceiurilor şi tradiţiilor creştine”, New York, 1952)

„Deşi olandezii au adus cu ei în Noua Lume a sec.17 pe Sinta Claes, totuşi Moş Crăciun nu s-a născut mai devreme de secolul al XIX-lea şi a fost o creaţie americană, nu olandeză. Dacă Nicolae, episcopul creştin din secolul al IV-lea, l-ar putea vedea pe Moş Crăciun, el nu şi-ar da seama cine este.” (Gerard şi Patricia Del Re, „Almanahul creştin”, New York, 2004)

Un alt obstacol în a-l asocia pe Sf. Nicolae cu Moş Crăciun este data de 25 decembrie. Sărbătoarea Sf. Nicolae este pe data de 6 decembrie, şi nu pe 25 decembrie, data devenită tradiţională pentru Moş Crăciun.

Şi, totuşi, care este originea legendei lui Moş Crăciun?

Aproape toţi cercetătorii respectabili au ajuns la concluzia că originea lui Moş Crăciun trebuie căutată în mitologia scandinavă. Să citim puţin din Enciclopedia Britannica:

„Sinterklaas a fost adoptat de către ţările unde se vorbeşte engleza sub numele de Santa Claus, iar legenda sa, a unui bătrânel simpatic, a fost reunită cu străvechile basme nordice al unui magician care pedepsea copiii obraznici şi îi recompensa pe copiii buni cu daruri.”

Moş Crăciun = zeul nordic Odin?

Unii cercetători îl asociază pe Moş Crăciun cu zeul nordic Odin sau Woden. Crichton în descrie pe Odin ca ridicându-se la cer cu ajutorul unui cal cu opt picioare, denumit Sleipnir. Moş Crăciun avea şi el, prima dată opt reni, cel de-al nouălea fiind Rudolph. Odin trăia într-un regat denumit Valhalla şi avea o barbă lungă şi albă (ciudată coincidenţă!) El zbura pe cer în timpul solstiţiului de iarnă (21-25 decembrie), îi recompensa pe copiii buni şi-i pedepsea pe cei obraznici. Cam aceleaşi lucruri face şi Moş Crăciun, cu excepţia faptului că el nu-i pedepseşte pe copiii obraznici.

Sau Moş Crăciun este acelaşi cu zeul Thor?

Mitologul Helene Adeline Guerber prezintă o foarte convingătoare demonstraţie în a-l identifica pe Moş Crăciun cu zeul scandinav Thor, în cartea sa „Miturile tărâmurilor nordice”:

„Thor era zeul ţăranilor şi al oamenilor obişnuiţi. El era reprezentat ca un om bătrân, jovial şi prietenos, făcut bine şi purtând o barbă albă şi lungă. Elementul său era focul, iar culoarea sa era roşul. Bubuitul şi sunetul trăsnetului se spune că erau cauzate de mişcarea trăsurii sale, şi, spre deosebirea de ceilalţi zei, el nu călătorea niciodată pe cal, ci într-o trăsură condusă de doi ţapi albi, denumiţi Ţicnitul şi Scrâşnitorul. Se mai spune despre el că trăia în Tărâmul Nordului, şi că acolo avea un palat situat între iceberguri. Pentru oamenii care-l adorau, Thor era un zeu vesel şi prietenos, care nu le făcea niciodată rău oamenilor, ci mai degrabă îi ajuta şi proteja. În fiecare casă, oamenii îi făceau câte un foc, pentru a-l venera, căci se spune că Thor cobora prin coşul de fum în elementul său, focul.”

Caracteristicile comune şi neobişnuite dintre Thor şi Moş Crăciun sunt prea apropiate pentru a fi ignorate:

1) om bătrân, jovial şi prietenos, făcut bine;
2) purta barbă albă;
3) culoarea sa era roşul;
4) conducea o trăsură;
5) trăia în Tărâmul Nordului;
6) avea un palat între iceberguri;
7) un personaj prietenos, ce nu făcea niciodată rău oamenilor, ajutându-i;
8 ) Thor cobora prin coşul de fum în casele oamenilor.

Nu mai degrabă Moş Crăciun se asemănă cu zeul Thor decât cu…Sf. Nicolae!? De unde şi până unde Sf. Nicolae purta haine roşii, conducea trăsuri, locuia în Tărâmul Nordului şi cobora prin coşurile de fum ale caselor!?

Chiar şi astăzi, în Suedia, Thor este reprezentat sub forma lui Moş Crăciun. În cartea lui Edna Barth, intitulată „Povestea simbolurilor de Crăciun” (New York, 1971), se spun următoarele:

„Copiii suedezi îl aşteaptă cu nerăbdare pe Jultomen, un spiriduş a cărui sanie este condusă de către Julbocker, ţapii zeului tunetului Thor. Cu al său costum şi bonetă roşie, şi având un sac pe spinare, el se aseamănă foarte mult cu americanul Moş Crăciun”.

În scrierea sa, „Cartea obiceiurilor şi tradiţiilor creştine”, New York, 1952, Francis Weiser plasează şi el originea lui Moş Crăciun în zeul Thor:

„În spatele lui Moş Crăciun se află de fapt figura zeului scandinav Thor. Moş Crăciun n-are nimic de-a face cu sfântul creştin al cărui nume îl poartă.”

Thor, adică Moş Crăciun, adversarul lui Hristos

Despre Thor avem înregistrată opinia unui specialist în mitologie, H.R. Ellis Davidson care în cartea sa „Mitologie scandinavă” afirmă următoarele: „Thor, în ultimile zile ale păgânismului, a fost văzut drept adversarul principal al lui Hristos.” Reţineţi, aşadar, nuanţa: adversarul principal al lui Hristos. Nu e ironic, că noi pe 25 decembrie sărbătorim naşterea lui Hristos, cu simbolizarea adversarului lui Hristos, Moş Crăciun!?

Partea 2 AICI: https://www.lovendal.ro/wp52/mos-craciun-marele-impostor-partea-2-petru-cel-negru-sau-ajutorul-intunecat/

Partea 3 AICI: https://www.lovendal.ro/wp52/mos-craciun-marele-impostor-partea-3-o-fantezie-satanica/

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.