În 1976, scriitorul Michael Granger scoate o carte rară, intitulată „Extratereştri în exil” (o puteţi vedea AICI). Michael Granger îşi expune următoarele idei în carte:
* Cele mai multe dovezi despre extratereştri ar fi cuprinse în Biblie. Şi asta pentru că Biblia este o scriere veche care a circulat oral mai multe zeci de mii de ani, deci mesajul său vine din timpuri foarte îndepărtate.
* Primul om de pe Pământ – Adam – a fost creat de extratereştri (care erau mai mulţi şi nu doar unul singur, adică Dumnezeu), din substanţele pe care le-au găsit la întâmplare pe Pământ. Iar înzestrarea primului om cu viaţă – Biblia spune că Dumnezeu a suflat asupra sa şi l-a însufleţit – reprezintă o hipnotizare a acestei creaturi primitive.
* Navele extratereştrilor au coborât în locuri izolate, pe înălţimile muntoase. Dumnezeu îl cheamă pe Moise pe muntele Sinai pentru a-i da Thora (legile). Când a venit Moise, nava spaţială coborâse şi Biblia spune că totul se cutremura şi muntele fumega.
* În repetate rânduri, Dumnezeu îl avertizează pe Moise să interzică poporului să se apropie de munte şi să atingă ceva din jur, explicând că în caz contrar vor muri, probabil, iradiaţi.
* În cartea lui Isaia există un text socotit edificator pentru originea extraterestră a lui Dumnezeu. Se spune aici că un glas din pustiu strigă: „Pregătiţi calea Domnului, o cărare unde văile să fie umplute, munţii şi dealurile să fie netezite şi toate povârnişurile să devină cale netedă”. Adepţii ipotezei extratereştrilor au văzut aici porunca de a fi construită o vastă pistă de aterizare pentru vehiculul cu care trebuia să vină Dumnezeu.
* Profetul Iezechil descrie modul în care ar fi venit la întâlnire acest extraterestru. Dinspre miazănoapte a coborât un nor mare şi un foc, în centrul căruia se afla un punct strălucitor. Aparatul ar fi fost format din îmbinarea a patru roţi prinse una în alta, care aveau ochi pretutindeni şi se deplasau în toate direcţiile. Profetul constată că deşi era purtat de patru fiare, viaţa era în roţi, iar mişcarea se producea ca un vuiet de ape mari. Este o pitorească descriere a unui vehicul selenar.
* Evreii plecaţi în exod din Egipt erau mereu călăuziţi de o mică navă cosmică, ce le lumina drumul noaptea, iar prin forţa sa i-a trecut pe fugari peste Marea Roşie, înecând armata egipteană în apele mării. Se crede că Dumnezeu ar fi dispus de un laser mult mai puternic decât cel cunoscut acum, prin care reuşea să topească metalele, să întoarcă din drum carele de luptă; flăcările din ochi erau folosite numai după ce-şi adăpostea poporul pentru a nu fi atins de radiaţii.
* Oraşele biblice Sodoma şi Gomora ar fi fost distruse printr-o explozie atomică, prin napalm sau alte produse chimice incendiare.
* În vremurile biblice, venirile şi plecările extratereştrilor erau mult mai frecvente. Se crede că nici nu venea mereu acelaşi „Dumnezeu”, ci de fiecare dată alt împuternicit care îi îndruma pe pamânteni, continuând activitatea celorlalţi. La un moment dat, extraterestrul nu s-a mai întors vreme îndelungată.
* Cu Moise, Dumnezeu ar fi ţinut legătura permanent, dându-i nişte indicaţii foarte minuţioase şi ciudate, despre care se crede că erau transmise, de fapt, printr-un emiţător-receptor intercosmic.