Un vis care ne arată că noi greşim considerând timpul liniar… Şi trecutul şi prezentul şi viitorul există simultan, nu separat!

Noi avem concepţia greşită precum că timpul ar fi o progresie liniară: ce-a fost e trecutul, acum e prezentul şi ce va fi e viitorul. Această viziune, însă, este una greşită; e posibil ca timpul să presupună coexistenţa simultană a trecutului, prezentului şi viitorului şi doar noi, cu mintea noastră limitată, să facem această delimitare a celor trei timpuri.

Să luăm cazul unei femei, pe nume Alice. Aceasta a avut un vis înfricoşător. Se afla în camera de zi a casei sale şi vorbea cu mama ei despre moartea tatălui ei. S-a dus jos şi a fost mai mult decât uşurată să-l vadă pe tatăl ei viu; l-a îmbrăţişat, fără să spună nimic. Nu poţi să-i spui cuiva: «ştii, tocmai am visat că ai murit»”.

Peste câteva săptămâni, tatăl femeii chiar a murit, brusc, tragic, iar Alice a descoperit că-şi trăieşte visul în camera de zi. Nu identic, erau multe similitudini, dar detaliile difereau de cele anterioare. De pildă, în cameră cu ea nu se aflau aceleaşi persoane.

De unde a apărut deosebirea? Imaginile din visul lui Alice au fost constante în mare parte din materialul informativ stocat în minte, dând tragicului eveniment din viitor o formă picturală vie. A folosit în acest scop imagini deja existente, cum ar fi amintiri despre cameră şi oamenii care s-ar afla în mod obişnuit acolo. Implicaţia ciudată a acestui fapt este că, în timp ce într-un sens Alice a avut o viziune a viitorului, ea a creat-o din imagini provenind din trecut. Doar scenariul a provenit din viitor. Personajele din el, ca şi decorul, au venit din trecut.

Previziunea implică şi să vezi în trecut. Această idee, cum că premoniţiile din vis sunt un amestec de viitor şi trecut ilustrează interschimbabilitatea acestora, ceea ce ne poate părea straniu, din cauza concepţiei noastre despre timp. Dacă ne eliberăm de această povară a vederii timpului ca pe o progresie liniară, totul ne va părea foarte firesc.