Amprenta enormă a tălpii unui gigant de 7 metri care ar fi trăit în Africa de Sud în urmă cu sute de mii de ani
Michael Tellinger (autor, printre altele a cărților „Templele africane ale Annunaki” și „Speciile sclave ale zeilor”) a adus la cunoştinţa publicului o celebră „amprentă” gigantică a tălpii unei creaturi. Ea se află situată într-o zonă îndepărtată la aproximativ 300 de kilometri la est de Johannesburg în Transvaalul de Est, lângă orașul sud-african Empuluzi (Mpaluzi) în Mpumalanga, care se învecinează cu Swaziland. Având 1,2 metri lungime şi 40 de centimetri lăţime, talpa de picior trebuie să fi aparţinut unui gigant umanoid de cel puţin 7 metri, care a trăit cu mult timp în urmă pe Terra.
Dar, cum ar fi putut un uriaş să-şi fi lăsat urma într-o rocă de granit, din moment ce granitul are de obicei o temperatură de topire de peste 1200° C, iar astfel uriașul ar fi putut să-şi fi ars grav piciorul? Granitul se formează la mulți kilometri sub suprafața noastră planetară, așa că e greu de imaginat cum gigantul de 7 metri se plimba în mod miraculos printr-o zonă fierbinte, densă, de magmă compusă din rocă topită, în interiorul Pământului. Totul pare prea fantastic…
Chiar și Michael Tellinger, cel mai important susținător al autenticității amprentei, a recunoscut că ar fi greu să explice cum un uriaș ar putea merge cu pași mari prin granit topit, mai mulţi kilometri sub suprafaţa Pământului. Însă are o altă explicație. Un miner i-a povestit odată că, atunci când se extrage granit, uneori sub o formă de pulbere a rocii, se poate forma un fel de nămol, amestec care s-ar întări ca un tip de ciment. Tellinger a emis ipoteza că un uriaș, în vremuri de demult, desfășura operațiuni miniere în granit; el ar fi călcat într-un șlam de granit pulverizat umed (un fel de „noroi” de granit sub formă de pulbere), iar mai târziu nămolul granitului s-a uscat, s-a reconstituit și a păstrat forma amprentei. El a notat că în vârful amprentei se poate chiar observa noroiul care a curs între degetele de la picioare și a fost împins în sus de piciorul uriașului. Acest lucru s-a întâmplat probabil în vremuri foarte vechi (posibil că acum câteva sute de mii de ani?) și de atunci, prin diferite procese geologice, amprenta inițială, care ar fi fost orizontală, a fost ridicată și înclinată în poziţie verticală. Aceasta este o explicație ingenioasă a modului în care o amprentă ar putea fi păstrată în granit. Astfel, potrivit conform ipotezei lui Tellinger, roca în care se află acum amprenta nu ar mai fi din punct de vedere tehnic granit, ci o rocă de suprafață remineralizată care imită superficial granitul.
Însă, geologii spun că „amprenta uriaşului” nu este altceva decât o… formaţiune naturală, care seamănă al naibii de bine cu talpa unui umanoid. Aşa de bine că se potriveşte chiar şi la proporţiile tălpii unui umanoid (raportul dintre lungimea şi lăţimea sa)! Chiar aşa să credem în „coincidenţe”, doar ca să nu cumva să contrazicem ştiinţa oficială, care nu doreşte în nici în ruptul captului să accepte existenţa giganţilor?
Michael Tellinger (autor, printre altele a cărților „Templele africane ale Annunaki” și „Speciile sclave ale zeilor”) a adus la cunoştinţa publicului o celebră „amprentă” gigantică a tălpii unei creaturi. Ea se află situată într-o zonă îndepărtată la aproximativ 300 de kilometri la est de Johannesburg în Transvaalul de Est, lângă orașul sud-african Empuluzi (Mpaluzi) în Mpumalanga, care se învecinează cu Swaziland. Având 1,2 metri lungime şi 40 de centimetri lăţime, talpa de picior trebuie să fi aparţinut unui gigant umanoid de cel puţin 7 metri, care a trăit cu mult timp în urmă pe Terra.
