Un caz uluitor care arată că mintea ar putea fi o formă a unui câmp atemporal şi aspațial

1.475 vizualizari
Imagine: prelucrare proprie

Un martor, pe nume Alan D., a povestit unui cercetător din domeniul paranormalului că într-o seară a adormit în fotoliu și când s-a trezit televizorul fâșâia. El şi-a închipuit că a dormit și că postul nu emitea noaptea.

Dar ecranul nu era lipsit de imagine. Neclar acolo se afla un fel de animal. Și-a recunoscut propriul câine! Parcă ar fi fost înregistrat pe o bandă video. Singura problemă era că el nu avea video, iar câinele era mort de niște ani buni. S-a ridicat să atingă ecranul, iar imaginea a dispărut.

Și-a interpretat curioasa experiență ca fiind o posibilă proiecție de după moarte. Cei mai sceptici ar propune în acest caz un vis intens, posibil starea cunoscută psihologilor ca falsă trezire. Alan doar s-ar fi gândit că s-a trezit și s-a uitat la televizor, el neavând cum să efectueze un test diferențial între realitate și vis.

Există şi posibilitatea ca Alan să fi trăit cumva o viziune. Dacă stafia câinelui său poate fi percepută pe calea minții, lucru cel puțin posibil, are prea puțină importanță dacă-i spunem halucinație sau altfel. Se poate spune că toate percepțiile noastre reprezintă o iluzie creată de anumite procese mentale.

Dacă mintea este o formă a unui câmp atemporal, aspațial, cum multe cazuri sugerează, atunci s-ar putea să existe anumite împrejurări în care percepțiile să fie receptate prin intermediul unui câmp electromagnetic.