Temutul „tătuc al popoarelor”, I.V. Stalin, avea, se pare, chiar şi după moarte, puteri malefice. Astfel, specialiştii Societăţii Ştiinţifice „Radon” din Moscova au intrat în posesia unui obiect deosebit de periculos. Este vorba de un portret al lui Stalin, dăruit „conducătorului popoarelor” în anul 1944 de către „proletarii şi ţăranii” din Asia Centrală. Tabloul, aflat într-un muzeu, a fost verificat şi, stupoare, acesta emitea nici mai mult, nici mai puţin decât 200.000 de microroentgeni pe oră! Pentru comparaţie trebuie menţionat ca fondul mediu al zonei din Moscova, unde era situat muzeul, era determinat la 15-20 de microroentgeni pe oră!
Specialiştii au explicat acest „nivel” incredibil de iradiere prin aceea că portretul a fost gravat pe o îmbrăcăminte metalică, ce avea în compoziţie… radiu. Să fi fost oare o viclenie a Orientului? Sub îmbrăcăminte se află o căptuşeală de carton, pe care se distingea clar negativul portretului. Este evident că puterea uriaşă a dozei radiaţiei gamma a dus la o modificare structurală ireversibilă a materialului.
Relicva „ucigaşă” a fost transportată la un poligon aflat în oraşul Serghiev Posad – fostul Zagorsk -, renumit pentru bisericile sale ruseşti, la 25 kilometri de Moscova, unde şi-a găsit odihnă veşnică, în sarcofagul de beton armat al unui depozit special izolat împotriva oricăror intemperii.
În prezent, controlul radioactiv al Moscovei şi împrejurimilor este asigurat simultan de mai multe instituţii, printre care: Statul Major al Apărării Civile, Societatea „Radon”, Centrul Geoecologic, Programul „Prima” etc. Din 1990 până în prezent, aceste instalaţii au reuşit să depisteze împreună 1183 de focare sau obiecte ce emiteau radiaţii ucigătoare, ori care contaminau radioactiv. După căderea Zidului Berlinului, Moscova a fost iradiată în cele mai neaşteptate locuri: un teren de joacă pentru copii, un subsol, un cabinet de spital, o groapă de gunoi, un garaj particular. Şi chiar gazonul din faţa biroului unei firme foarte cunoscute, pe care, aşa cum afirma reclamă, „o ştie toată lumea”.
Un semnalizator de incendiu, conţinând plutoniu 239, a fost găsit în nişte bălării de pe Strada Balsaia Polianka. Dacă la această listă se mai adaugă semnalări de la Primăria Moscovei şi „Casa Albă”, precum şi containerele de material radioactiv de contrabandă, este clar că nu poţi fi sigur că au fost enumerate toate punctele potenţiale ale câmpului radioactiv de risc din Moscova.
Unii autori afirmă că Moscova este presărată peste tot cu puncte radioactive, semănând cu o faţa ciupită de vărsat. Parcă ar fi portretul celui care i-a fost cândva „tătuc”. Dincolo de senzaţional, ne gândim la vizitatorii şi custozii muzeului unde a fost ţinut tabloul şi dacă mai trăiesc… Totuşi, o întrebare persistă de dincolo de timp: cei care au realizat portretul au crezut că Stalin îl va ţine în birou, şi astfel îl vor ucide lent, dar sigur! Probabil că nu vom şti acest lucru niciodată, dar să nu uităm că toţi primim cadouri…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Temutul „tătuc al popoarelor”, I.V. Stalin, avea, se pare, chiar şi după moarte, puteri malefice. Astfel, specialiştii Societăţii Ştiinţifice „Radon” din Moscova au intrat în posesia unui obiect deosebit de periculos. Este vorba de un portret al lui Stalin, dăruit „conducătorului popoarelor” în anul 1944 de către „proletarii şi ţăranii” din Asia Centrală. Tabloul, aflat într-un muzeu, a fost verificat şi, stupoare, acesta emitea nici mai mult, nici mai puţin decât 200.000 de microroentgeni pe oră! Pentru comparaţie trebuie menţionat ca fondul mediu al zonei din Moscova, unde era situat muzeul, era determinat la 15-20 de microroentgeni pe oră!
