Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Sarmisegetuza, adevărata capitală a Daciei sau doar o “capitală spirituală”?

193

SarmizegetusaSe vehiculează tot mai mult din partea unor specialişti -mai ales în ultimul timp – ideea că Sarmisegetuza nu era adevărata capitală a Daciei; fie doar şi pentru simplul motiv că, pe de o parte această locaţie era în mod practic inaccesibilă marii mase de populaţii urmată de mulţimea necesară de servitori, negustori şi meşteşugari, iar pe de alta că nu dispunea de respectivele facilităţi cerute în mod imperios de o puternică şi mare capitală căreia i-ar fi fost necesar un întreg tacâm de servituţi gata să asigure absolut obligatoriu totalitatea cerinţelor politice, administrative şi sociale impuse la nivel global de un foarte mare şi deosebit de întins regat, care avea o populaţie estimată pe atunci la circa trei-patru (dacă nu cumva, chiar cinci) milioane de locuitori.

Pe de altă parte, fără absolut niciun dubiu, istoricii consemnează în continuare că incinta numită Sarmisagetuza era chiar inima Daciei -, era, însăşi, aşa-zisa Capitală a ei. Dar, într-un asemenea caz, s-ar impune ideea că era doar o Capitală spirituală… Ea a fost aleasă şi construită în mod special de către geto-daci ca un adevărat hieropolis -, adică un fel de „cetate – oraş sacru”. Având funcţii specifice doar unor asemenea cerinţe spirituale: temple, oracole, observatoare astronomice, calendare, piaţă de comunicări sau/şi comuniuni publice, precum şi alte dotări specifice genului.

Bine-bine, se vor întreba cei mai mulţi, atunci de ce oare armata romană să fji avut ca ţintă directă Sarmisegetuza, dacă aceasta nu era şi capitala administrativ-politică a Daciei; că nu se oboseau ei, romanii, pe amarnicele drumuri de munte doar ca să se chinuie cu greoaiele maşini de luptă şi asalt pentru a asista la oarece taifasuri sau rugăciuni ţinute de către prelaţii daci în templele lor solitare?

Ansamblul de lăcaşuri întărite din munţii Orăştiei se înscria aproape perfect în acea aură de sacralitate pe care oamenii locului – strămoşii noştri – o considerau propice unor încercări pentru comuniunea recunoscută ca mai facilă cu Divinitatea: o mare altitudine şi o perfectă izolare. Iar, dacă într-un asemenea sens ne gândim mai profund, noua Sarmisegetuza, acea Ulpia Traiana (mai corect: „Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetuza,,), a fost la rându-i destul de înţelept stabilită de însuşi împăratul Traian ca o alternativă bine aleasă la Sarmisegetuza Regia. Şi asta, deoarece tocmai pe aici, pe undeva prin aceste locuri, se intuia că ar fi fost însuşi centrul spiritual al Daciei.

În fond, pe romani îi interesa din noua provincie doar două lucruri: aurul munţilor şi grânele câmpiilor. Se ştia că Sarmisegetuza era doar cheia către acestea. Ceea ce apare mult mai ciudat este faptul că romanii – în furibundele şi interminabilele lor campanii de cuceriri – au distrus total doar două dintre  marile capitale ale ţărilor cucerite: Cartagina şi Sarmisegetuza. Or, Cartagina, înainte de a fi fost preluată de fenicieni, fusese la rându-i o colonie pelasgă, cu numele de Byrsa, întemeiată de populaţii pastorale geto-dace ajunse -poate, şi de ce nu? – pe acele meleaguri tocmai de prin Ţara Bârsei.

Cert este doar că ambele capitale, atât Cartagina cât şi Sarmisegetuza, au avut o aceeaşi soartă nemaipomenit de crudă, deoarece aparţineau unor mari regate care promovau o doctrină religioasă comunitară, de esenţă eseniană, prin care se susţinea nemurirea şi migrarea sufletelor într-o altă lume: aceea a Liniştii Eterne; deci, un alt fel de imperiu, cu mult superior aceluia propus prin Pax Romana.

Nu ar trebui neglijat deloc nici cazul Ierusalimului, distrus însă şi din cu totul alte motivaţii. E drept că un slalom printre asemenea jaloane incerte ale gândirii te-ar putea conduce imediat la ideea că romanii, cu imperiul lor bazat pe „forţa păcii”, pe acea Pace Romană, au distrus complet şi până în temelii, într-un mod evident dinainte stabilit şi programat, tocmai acele capitale ale monoteismului -, ulterior devenind şi cei mai aprigi prigonitori ai religiilor de tipul mesianic.

(Text de Silviu Dragomir)

Orgoni Crystal