Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Implanturile extratereştrilor în trupurile pământenilor

289

rapirea extraterestrilorRelatările despre oameni răpiţi de extratereştri pentru a fi supuşi unui studiu amănunţit au fost frecvente în ultimii 50 de ani. Recent a ieşit la iveală faptul că persoanele care susţin că au avut un contact de aproape cu extratereştrii au fost marcaţi pentru totdeauna printr-un implant intravenos. Timp de peste un deceniu s-a raportat existenţa unor implanturi în mâini, în picioare, în nas sau în abdomen. Dar numai cu ajutorul razelor X ne putem da seama dacă extraterestrii şi-au lăsat cu adevărat în trupurile noastre această extraordinară carte de vizită, căci la nivelul pielii nu este nimic vizibil. Oricum, cei care pretind că au fost marcaţi se îmbolnăvesc frecvent, chiar înainte să înceapă să creadă că li s-a făcut un implant.

Aşadar, oare de ce ar face extratereştrii astfel de implanturi în trupurile pământenilor? Este o chestiune de conjunctură, dar există o opinie general acceptată, potrivit căreia aceste implanturi acţionează ca transmitătoare sau repere, pentru ca atunci când se întorc, extratereştrii să dea repede de urma subiecţilor umani. Deocamdată însă, dovezile palpabile ale existenţei implanturilor sunt foarte rare.

Poveştile răpirilor se aseamănă foarte mult între ele

Nu poate fi oferită nicio dovadă concludentă că oamenii ar fi fost vreodată în interiorul unei nave spaţiale extraterestre. Toate aşa-zisele dovezi sunt povestiri, ceea ce îi face pe sceptici să afirme că experienţele relatate de cei răpiţi nu sunt decât nişte iluzii, visuri cu ochii deschişi. Dar cum ne putem explica faptul că relatările despre răpiri se numără cu sutele? Mai mult chiar, toate povestirile seamănă izbitor de mult între ele. Povestirile despre răpiri încep, de regulă, cu vederea unui OZN. Cei răpiţi vorbesc despre o lumină intermitentă pe cer, despre o navă sub formă de trabuc care zboară deasupra capului, imagine confirmată adesea de alte persoane din zonă.

După aceea, persoana răpită merge pe jos sau este ridicată în zbor în interiorul navei cu ajutorul unei raze de lumină. Interiorul navei este foarte puternic luminat şi curat ca un spital. Persoana răpită povesteşte apoi cum se desfăşoară examenul medical într-un fel de sală de operaţii; subiectul uman este dezbrăcat de haine şi începe să tremure sub privirile extratereştrilor. Se presupune că acesta este momentul când se introduce implantul. După aceea, uneori, pământeanului i se oferă posibilitatea de a face turul navei, încercările de a lua de pe navă o amintire se încheie întotdeauna cu un eşec, deşi extratereştrii sunt aparent prietenoşi şi gata să ofere sfaturi spre binele omenirii.

Reîntorşi la casele sau la vehiculele lor, persoanele răpite descoperă, de regulă, că nu au lipsit decât câteva minute, deşi lor li s-a părut că au trecut câteva ore. Imediat după aceea, întâmplările petrecute în interiorul navei devin nişte amintiri estompate şi neclare, dar revin după aceea în vise sub formă de coşmar. După o astfel de răpire, oamenii au adesea sentimentul că sunt urmăriţi, ţinuţi sub observaţie, deşi, în general, nu pare să fie vorba de o supraveghere rău intenţionată.

Hipnoza, dovada răpirilor extratereştrilor?

Una dintre metodele prin care oamenii au încercat să înţeleagă ce se întâmplă cu cei răpiţi în intervalul de timp pe care susţin că l-au petrecut în nava extraterestră este hipnoza. În absenţa unui film, a fotografiilor sau a altor dovezi incontestabile, aceste informaţii rămân închise în subconştient. În 1980, au fost analizate în detaliu cu ajutorul hipnozei 280 de cazuri de astfel de răpiri. Toate relatările au prezentat similitudini uluitoare. Dar acurateţea utilizării hipnozei nu este dovedită şi se crede că, de fapt, convingerile subiecţilor intervievaţi influenţează puternic rezultatele. Acestea rămân în continuare deschise dezbaterilor.

Aşadar, ce este cu implanturile? Fără îndoială că ele trebuie să furnizeze dovezi palpabile despre răpiri. Dacă cei marcaţi se supun unei a doua examinări, particulele sau dispozitivele implantate pot fi analizate. Dar rezultatele s-au dovedit dezamăgitoare. Un obiect despre care se credea că este un implant extraterestru a fost scos şi analizat şi s-a constatat că este un rulment. Un altul, supus unui text chimic, s-a dovedit a fi o plombă dentară. Nu există nicio probă concludentă cu privire la natura implantului, deşi în relatările cele mai recente se vorbeşte despre o rocă în formă de lacrimă dintr-o substanţă necunoscută.

Femei implantate cu sperma extratereştrilor

Afirmaţia poate cea mai îngrijorătoare şi destul de des repetată este aceea că femeile sunt implantate cu sperma extratereştrilor şi, după ce rămân însărcinate, fetusul le este răpit înainte de naştere. Dacă am da crezare acestor relatări, ar însemna că extratereştrii sunt foarte interesaţi de organele reproductive ale omului.

Răpirea lui Betty şi Barney Hill

În septembrie 1961, Betty şi Barney Hill mergeau cu maşina pe Drumul Interstatal 3, o şosea izolată din New Hampshire când, aşa cum povestesc ei, s-au întâlnit cu o navă spaţială care arăta „ca o clătită uriaşă”. Ulterior, au dezvăluit sub hipnoză detaliile întâlnirii lor şi relatările lor convingătoare au devenit un fel de punct de referinţă în privinţa experienţei contactului cu extratereştri. Au povestit că au ajuns la bordul navei, unde se aflau bărbaţi în uniformă; aceştia aveau ochi mari, nasul turtit şi o gură fără buze.

Betty, care era asistentă socială, a fost supusă unui „test de sarcină”, cu ajutorul unei maşinării futuriste care i-a pătruns prin ombilic. Între timp, Barney Hill, salariat la poştă, ocupându-se de trierea scrisorilor, a suferit operaţia de extragere a spermei.

Barney Hill a murit câţiva ani mai târziu, dar Betty a continuat toată viaţa să susţină că fusese luat de extratereştri, însă relatarea ei nu are o bază logică. Totuşi experienţa ei, susţine Betty, nu reflectă niciun fel de talente personale speciale. „Am tot atâtea calităţi de mediu cât un peşte mort”, glumeşte ea.

Patru întâlniri cu extratereştrii

La fel, Elaine Darlingon, fostă lucrătoare la Royal Air Force, care locuia în Newquay, Cornwall, a dus o viaţă obişnuită până în momentul în care au contactat-o extratereştrii. Elaine Darlington relatează patru întâlniri diferite cu extraterestrii şi spune că „operaţia” ar fi avut loc în timpul ultimei întâlniri.

„M-au izbit cu o rază în mijlocul frunţii. Se pare că ştiu să manipuleze materia sau energia corporală”, spune ea. „Şi apoi a început operaţia – cred că a fost la stomac. Nu am simţit nicio durere, dar au avut nişte probleme cu sângele meu… M-am trezit apoi din nou în patul meu, fără niciun fel de efecte secundare, în afară de o mică pată pe partea stângă a cutiei toracice. Aceasta a dispărut în 24 de ore.”

Şi pentru că semnul de pe corpul ei a dispărut aşa de repede, nu s-a putut obţine niciun fel de dovadă concretă. Dar în casa lui Elaine Darlington s-au produs pene de curent cam în perioada vizitelor şi ea însăşi a suferit şocuri electrice. În mod curios, compania de electricitate nu a găsit niciun fel de defecţiuni la sistemul de alimentare.

În absenţa unor dovezi palpabile care să confirme răpirile de către extraterestri, scepticii sunt din ce în ce mai greu de convins, dar partizanii întâlnirilor cu extratereştri nu se dau bătuţi. „Amintirile mele despre modul în care am fost răpită sunt o realitate”, insistă Elaine. „Nu este ca atunci când îţi aduci aminte ce ai visat.”

Orgoni Crystal