Spiritismul, religia care face comunicări cu spiritele oamenilor morţi

Spiritismul modern îşi are începuturile în America de Nord. Prin 1846, în locuinţa unui creştin, numit Weckman, din orăşelul Hydesville, statul New York, au început să se audă pocnituri misterioase în mobilă, uşi, pereţi etc. Neputând afla cauza lor, Weckman se mută în alta locuinţă, iar în locul lui, în 1847, se mută familia Fox. Pocniturile continuară, până ce noii locatari începură a susţine că în spatele ciocăniturilor se afla un spirit care le-ar transmite mesaje necunoscute.

Doctrinarul spiritismului este juristul şi medicul Hippolyte de Nisard Rivail, cunoscut sub pseudonimul de Allan Kardec. Cartea lui “Le livre des esprits” (Cartea spiritelor) este socotită ca biblia spiritiştilor. Spiritiştii n-au o doctrină unitară, deşi fiecare doctrinar pretinde a o avea prin comunicări de la spiritele cele mai luminate. Ei însă au câteva puncte comune, cum ar fi:

a) Dumnezeu este mărginit; El Şi-a primit existenţa din haos, deci nu este din eternitate. El este spirit, sau mai corect, o asociaţie infinită de spirite divine, devenite, printr-o lungă evoluţie, perfecte şi luând toate la un loc formă de sfera, cea mai desăvârşită forma din univers;
b) Mai sunt şi alţi dumnezei, inferiori şi subordonaţi Dumnezeului suprem, dar mai mari ca îngerii. Fiecare soare, sistem planetar şi planetă îşi are dumnezeul său, supus Dumnezeului suprem. Dumnezeu nu este Atotştiutor, decât numai indirect, prin informaţiile pe care le primeşte de la ceilalţi dumnezei, pe calea undelor şi pe care aceştia le-au primit de la spiritele mai desăvârşite. Dumnezeii solari poarta numirea de fii ai lui Dumnezeu (nu însă şi cei planetari);
c) Există mai multe Sfinte Treimi. Aşa de pildă o alcătuiesc Dumnezeul central, cel solar şi cel planetar. Aceasta este treimea centrală superioară. Mai este apoi una, solară, inferioară aceleia, iar altă, planetară, inferioară celei solare. De altfel toate forţele din lume, lucrează treimic, căci forţa treimică: pozitivă, negativă şi neutră, este întâlnită peste tot;
d) Dumnezeu este numai un Arhitect, iar nu creator al lumii, căci lumea nu este creată din “nimic”, ci este făcută din ceva ce a existat mai înainte şi care în ultima analiză este aceeaşi cu Dumnezeu. Din acest “ceva” Dumnezeu a format o materie vie – primul eter sau fluid -, din care au fost făcute apoi toate câte există în lume;
e) Din acest eter au fost formate spiritele. Aceste spirite evoluează prin reîncarnări şi apoi prin evoluţie spirituală, cum evoluează îngerii, până când vor ajunge dumnezei. Pe toate corpurile cereşti există spirite: pe unele mai mult, iar pe altele spirite mai puţin evoluate. Spiritele superioare se pot reîntrupa între oameni, pentru a grăbi evoluţia acestora;
f) Există patru universuri. Ele se învârt în jurul sferei divine centrale, formând în jurul acesteia o cruce. Ele sunt despărţite unul de altul printr-o materie fluidică şi sunt create de Dumnezeu, din substanţa preexistentă, sau din El însuşi. Dumnezeu creează şi astăzi, nu însă direct, ci prin mijlocirea spiritelor superioare. Iar când creează, suferă şi El, pentru că nu există creaţie fără durere;
g) Există şi providenţa divină, dar tot indirectă;
h) Iisus Hristos este un spirit superior şi este dumnezeul solar al nostru. La această treaptă a ajuns şi El prin evoluţie. Hristos nu a adus mântuirea, pentru că fiecare om trebuie să-şi ispăşească singur păcatele sale, după dreptate, sau după legea talionului. Dacă El ne-a învăţat să iertăm, a făcut-o în favoarea victimei, pentru că aceasta să nu mai caute într-o altă viaţă răzbunarea cuvenită;
i) Biserica nu este infailibilă. Ea a greşit de multe ori şi nu poate să mântuiască pe nimeni prin taine sau altceva, mântuirea făcându-se prin reîntrupări şi evoluţie;
j) Duhul de om, creat de Dumnezeu, a trecut prin pietre, plante şi animale, până a devenit duh uman, care apoi a trecut prin mai multe forme, până a ajuns la formă de om; Perispiritul este compus din două corpuri: unul astral şi altul mintal. Corpul fizic este de asemenea format din două părţi: una cărnoasă şi alta eterică, o copie a celei cărnoase, numită de aceea şi dublul eteric, invizibil ochiului fizic, dar vizibil vederii astrale, pe care o au unele persoane;
k) Moartea este mutarea spiritului din trup împreună cu perispiritul;
l) Odată despărţit de trup, spiritul este dus până acolo unde sunt şi alte spirite la fel cu el din punct de vedere moral şi intelectual. Ele pot comunica cu cei de pe pământ şi pot să-i influenţeze. Unele sunt bune (îngerii păzitori), altele rele (dracii);
m) După o anumită vreme, spiritul se reincarnează, spre a se purifica şi evolua. Reîncarnarea, precum şi locul, familia, starea, sexul şi alte condiţii ale reîncarnării, sunt hotărâte de spiritele superioare; tot de acestea sunt hotărâte şi durata vieţii şi întâmplările din ea, toate în conformitate cu faptele lui din viaţa dinainte, în scopul ispăşirii şi al evoluării;
n) Nu au temple sau case pentru cult. După toate aceste învăţături şi practici, sunt mulţi spiritişti care susţin totuşi ca spiritismul reprezintă cea mai autentică doctrină a lui Hristos. În fond însă spiritismul nu este altceva, decât un amestec ciudat de budism, deism, politeism, panteism, animism şi creştinism.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.