Revolta sângeroasă de la Iaşi, din 3 aprilie 1866, despre care cărţile oficiale de istorie au păstrat secretul. De ce?

4.161 vizualizari

Pe 3 aprilie 1866 se petrece un episod extrem de controversat din istoria României, la doar 7 ani după unirea celor două principate. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza (moldovean, principe al României), în 1864, la 2 ani de la acest eveniment, existau zvonuri că în fruntea statului urma să fie adus un principe străin. La auzul acesti veşti, curentul anti-unionist din Moldova, deja puternic în acea perioadă, a prins şi mai mare ecou la Iaşi, vechea capitală a principatului Moldovei. Astfel, au început să aibă loc tot felul de manifestații și adunări în care tot mai des se auzeau expresii de genul: „Jos Unirea”, ” Vrem domn moldovean” sau „Nu mai vrem să fim dăscăliţi de țigani, nu mai tolerăm ca muntenii să conducă Moldova, să se întoarcă de unde au venit”.

Situaţia stătea pe un butoi de pulbere. Pe 3 aprilie 1866, imediat după slujba de la Mitropolie tinută de către mitropolitul Calinic Miclescu, acesta fiind susținut de oamenii mahalalelor ieşene Ciurchi, Păcurari sau Frumoasa, iese pe curtea Mitropoliei însoțit de un alai impresionant de clerici şi se îndreaptă spre Palatul ocârmuirii pentru a declara desprinderea Moldovei din aceasta alianță şi numirea lui Nicolae Rosetti-Roznovanu ca domn al Moldovei.

Puterea de la Bucuresti, aflând din timp de aceste frământari si planul pe care îl au moldovenii, trimit pentru represiune conduse de Lascăr Catargi şi de generalii Davilla si Golescu. Imediat ce alaiul mitropolitului, urmat de vreo mie de locuitori ai Iașului, ies din curtea Mitropoliei şi fac dreapta spre Palat, aceștia sunt întâmpinați cu foc de către soldatii ocârmuirii. A fost o baie de sânge pe Uliţa Mare. Lascăr Catargiu și Nicolae Golescu strigau la soldaţi: „Ucideți-i pe moldoveni, ucideti-i pe ieșeni, căci ei sunt cuib jidovesc și nu doresc unirea”;  ieşenii cădeau secerați pe capete, umplând cu sângele lor caldarâmul actualului Ştefan cel Mare.

Însuși mitropolitul a fost rănit în aceasta încleștare, scăpând cu viață datorită unui grup de clerici printre care și Ion Creangă, care l-au dus și l-au ascuns într-o pivniță a unei cârciumi numită „La Anghel”. Au urmat arestarea lui Roznovanu, a mamei sale, Marghioliţa şi a celor ce s-au considerat a fi capii aceste revolte. Toată acea înspăimântătoare noapte care a urmat a fost o urmărire a răzvrătiţilor prin casele cartierelor ieşene şi arestarea lor. A fost găsit şi mitropolitul rănit şi dus la Spitalul Spiridon, după care a fost arestat.

Astfel a avut loc această revoltă a moldovenilor despre care presa centrală scria că a fost pusă la cale de ruşi. Despre aceasta revoltă nu s-a scris niciodată nimic în manualele de istorie. Există vreun motiv?