Cum Corneliu Zelea Codreanu a dejucat în 1920 revolta a 4.000 de comunişti înarmaţi de la Atelierele CFR Nicolina din Iaşi. Armata Roşie Sovietică urma să invadeze România atunci?

La câţiva ani după revoluţia bolşevică din Rusia anului 1917, România se afla în pericol să fie şi ea cuprinsă de spiritul revoluţionar marxist de la Răsărit. Începând cu anii 1920, guvernul de la Bucureşti, slăbit de primul război mondial, având o populaţie săracă şi flămândă, scăpase într-un fel lucrurile de sub control, iar pericolul instaurării comunismului în România, cu 25 de ani mai devreme, era unul real. La răsărit, trupe ale Armatei Roşii Sovietice abia aşteptau un semnal de revoltă generalizată în România, pentru a ne invada ţara.

Însă, cei mai mari adversari ai comunismului în România au fost legionarii. Ei pot fi acuzaţi de multe greşeli (atitudini anti-semite evidente, asasinate înfăptuite asupra unor politicieni, ca de exemplu asasinatul împotriva premierului Armand Călinescu – Detalii groaznice! Ce s-a întâmplat cu legionarii care l-au asasinat pe prim-ministrul României, Armand Călinescu…), însă trebuie să le recunoaştem meritul de a se fi împotrivit, cu toată fiinţa lor, ascensiunii comuniştilor în perioada interbelică.

În acest articol, am să evoc un episod (ce nu prea apare în cărţile de istorie), în care comuniştii români (ajutaţi de forţe bolşevice din URSS) încercau să creeze revolte, pentru a răsturna regimul de la Bucureşti. Evenimentul a avut loc în martie 1920, la Iaşi, şi a fost evocat de liderul legionarilor, Corneliu Zelea Codreanu, în memoriile sale.

Cu o lună înainte, în februarie 1920, la fabrica Regie din Păcurari (cartier situat spre marginea Iaşului), circa 1.000 de lucrători au declarat grevă. În fabrică a fost arborat drapelul roșu (al URSS), tablourile regelui au fost date jos și sfărâmate în picioare, iar în locul lor așezate fotografiile lui Karl Marx, Troţki și Racovski. Era clar că în spatele acestor acţiuni se aflau spioni boşevici. Ce fac legionarii? Adună 400 de lucrători din tot Iaşul, pentru a lucra în fabrică. Greva a eșuat, iar peste două săptămâni, jumătate din greviști cer să fie reprimiți la lucru.

Greva de la Atelierele CFR Nicolina

Dar, cel mai puternic centru comunist din Iaşi îl formau Atelierele CFR de la Nicolina (Iaşi). Aici erau peste 4.000 de lucrători, aproape toți bolșevizați, care trăiau în cartierele din jurul acestor ateliere – Podu Roș, Socola și Nicolina. De aceea conducătorul din Iași al mișcării comuniste, dr. Ghelerter și aghiotantul său, Gheler, își fixaseră aici punctul de rezistență.

În martie 1920, se declanşează greva generală şi la Atelierele Nicolina din Iaşi. Şi acolo apare fluturând steagul roş sovietic. Legionarii se strâng în Piaţa Unirii din Iaşi şi vor să meargă spre Nicolina. Însă, sunt opriţi de autorităţi, deoarece sunt peste 5.000 de comuniști înarmați care îi așteaptă acolo, și, cu siguranţă, vor fi mari vărsări de sânge.

Legionarii însă îşi schimbă tactica. Coboară din Piaţa Unirii către Gara din Iaşi, iar de acolo, iau trenul care duce spre Gara Nicolina. În gara Nicolina, cineva schimbă macazul și se pătrunde cu tren cu tot în ateliere. Redau din memoriile lui Zelea Codreanu:

„Coborâm. În ateliere, nimeni. Pe una din clădiri, steagul roșu. Eu încep să mă cațăr pe niște trepte de fier prinse în perete luând în gură un steag tricolor. Cu oarecare greutate, pentru că era o înălțime mare, ajung până la acoperiș. Mă ridic deasupra și mă târăsc până la vârf. Smulg steagul roșu și în mijlocul uralelor în adevăr de nedescris, care se prelungesc câteva minute, ridic și leg steagul tricolor. De acolo am vorbit. Dincolo de ziduri, comuniștii se adună mereu în masă compactă și manifestează amenințător. O muzică infernală. Înăuntru urale, afară huiduieli și înjurături”.

După ce coboară de pe acoperiş, însoţit de doi tovarăşi, Codreanu are curajul nebunesc de a trece prin mijlocul comuniştilor: „Pășim înainte drepți și hotărâți. Totuși un moment sufletesc neobișnuit. Suntem la doi pași. Comuniștii se dau într-o parte și alta lăsându-ne loc liber. Pe o distanță de aproape zece metri, trecem într-o tăcere mormântală, prin mijlocul lor. Nu ne uităm nici la dreapta nici la stânga. Nu se aude nimic, nici măcar răsuflarea omenească (…) Efectul moral al acestei acțiuni este incomparabil. Iașiul huiește. Un curent de redeșteptare românească plutește prin aer (…) Ne dăm seama că bolșevismul va fi învins, pentru că în fața lui, la dreapta, la stânga s-a ridicat o barieră de conștiință care nu-i va mai permite să se extindă”.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.