Putem călători în spaţiu cu ajutorul pânzelor solare!
Una din ideile interesante pentru o călătorie spaţială este cea a „pânzelor solare”. Ea exploatează faptul că lumina Soarelui exercită o presiune foarte mică, dar constantă, suficientă pentru a propulsa o pânză uriaşă în spaţiu.
Ideea pânzei solare este veche, încă de pe vremea marelui astronom Johannes Kepler, care a descris-o în tratatul lui din 1611, „Somnium”. Cu toate că fizica din spatele unei pânze solare este destul de simplă, s-au înregistrat progrese sporadice în crearea concretă a unei pânze solare care să poată fi trimisă în spaţiu.
În 2004, o rachetă japoneză a desfăşurat cu succes două mici prototipuri de pânze solare în spaţiul cosmic. În 2005, ruşii au lansat pânza spaţială Cosmos 1 de pe un submarin din Marea Barents, dar racheta purtătoare Volna a eşuat, iar pânza nu a mai ajuns pe orbită. Dar, în februarie 2006, o pânză solară de 15 metri a fost trimisă cu succes pe orbită de către racheta japoneză M-V, cu toate că pânza s-a deschis incomplet.
Deşi progresul în tehnologia pânzelor solare a fost dureros de lent, susţinătorii acestui tip de propulsie au o altă idee care ar putea să-i ducă până la stele: construirea unei uriaşe baterii de lasere pe Lună care să trimită fascicule intense de lumină laser către o pânză solară, permiţându-i acesteia să navigheze până la cea mai apropiată stea. Conceptele de fizică ce stau la baza unei asemenea pânze solare interplanetare sunt de-a dreptul descurajante. Pânza propriu-zisă va trebui să aibă o anvergură de câteva sute de kilometri şi să fie construită integral în spaţiul cosmic. Apoi vor trebui construite mii de lasere puternice pe Lună, fiecare dintre ele fiind capabil să emită continuu, de la câţiva ani până la câteva decenii. De asemenea, ar fi necesar să acţioneze lasere care să posede o energie cumulată de o mie de ori mai mare decât energia totală produsă pe planeta Pământ. Pe hârtie, o asemenea pânză imensă ar putea fi capabilă să se deplaseze cu jumătate din viteza luminii.
Ca să ajungă la cele mai apropiate stele, unei astfel de pânze solare i-ar fi necesari doar circa opt ani. Avantajul unui astfel de sistem de propulsie este că ar putea folosi tehnologii existente. Nu vor trebui descoperite noi legi ale fizicii, ca să se creeze o asemenea pânză solară. Dar principalele probleme sunt de natură economică şi tehnică. Problemele de inginerie, generate de realizarea unei pânze cu anvergura de câteva sute de kilometri, energizată de mii de fascicule laser plasate pe lună, sunt formidabile, necesitând o tehnologie ce ar putea fi disponibilă abia peste un secol.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Una din ideile interesante pentru o călătorie spaţială este cea a „pânzelor solare”. Ea exploatează faptul că lumina Soarelui exercită o presiune foarte mică, dar constantă, suficientă pentru a propulsa o pânză uriaşă în spaţiu.
