Conform unei lucrări ştiinţifice publicate pe nature.com, ca urmare a oscilaţiilor câmpului magnetic solar (şi a petelor solare), activitatea solară se îndreaptă spre un nou minim în următoarele 3 decenii (2020-2055), unul asemănător cu „minimul lui Maunder”. Minimul lui Maunder corespunde unei epoci, aproximativ situată între anii 1645 și 1715, în timpul căreia numărul de pete solare – și deci câmpul magnetic al Soarelui și orice forme de activitate solară care decurg de aici – fiind în mod semnificativ mai slabă decât azi. Perioada a mai fost numită şi „mica eră glaciară”, în care climatul terestru era destul de friguros, cel puțin în Europa, în America de Nord și în China.
Concluzia raportului este: „Curba finală relevă o legătură între petele solare şi activitatea terestră din secolele trecute, când s-a realizat un minim solar – Minimul lui Maunder (1645–1715), Minimul lui Wolf (1200), minumul lui Oort (1010–1050), minimul lui Homer minimum (800–900 î.Hr.) dar şi un maxim solar: perioada medievală caldă (900–1200), perioada romană caldă (400–10 î.Hr.) etc. De asemenea, un minim solar, similar cu Minimul lui Maunder, va începe din 2020 şi va dura până în 2055.”
Acelaşi studiul mai constată că aceste oscilaţii ale câmpului magnetic şi ale petelor solare au loc periodic, la intervale de circa 350-400 de ani.
Iată, încă o dovadă că „încălzirea globală” de care suntem bombardaţi zilnic în mass-media nu are loc ca urmare a activităţii umane, ci ca urmare a oscilaţiilor câmpului magnetic al Soarelui. Şi, de fapt, în următorii 35 de ani, vremea se va răci semnificativ în emisfera nordică, în special…
