Preotesele druide: anticele femei ce aveau puterea de a se face invizibile, a comanda naturii şi a lua orice formă

În trecutul îndepărtat, un fenomen cu totul aparte l-a reprezentat Magia druidă. Cu patru-cinci mii de ani înainte de Hristos, păduri dese acopereau încă vechea Sciţie, care se întindea de la Oceanul Atlantic până la mările polare. Sciţii, fii ai hyperboreenilor, ridicaseră pretutindeni monumente megalitice sub formă de coloană pentru serviciile lor divine. O nouă migraţie din Asia, cunoscută sub numele de Kimris (cimerienii grecilor) s-au amestecat cu galii şi le-a adus un nou cult, druidismul. Druidism este forma compusă a două cuvinte galice, de sau di şi ronidd, care se pot traduce prin Doctrina Zeului. Mitologia greacă i-a numit hyperboreeni.

Aceşti oameni cu părul roşcat, cu ochi albaştri, au venit din nord, străbătând păduri luminate de luciri boreale, întovărăşiţi de reni şi câini, îndrumaţi de şefi îndrăzneţi, îmboldiţi de femei vizionare. Păr de aur, ochi de azur: culori predestinate. Acestei rase îi era scris să întemeieze Cultul Soarelui şi al Focului Sacru, şi să ducă în lume nostalgia după patria celestă.

În umbra unei măreţe teocraţii, contemplăm faimoasele magiciene care îşi aveau oracolele atât pe ţărmurile mării cât şi în imensitatea pădurilor. Erau numite druidese, căci erau fiicele druizilor. Druizii erau preoţii bătrâni şi cu experienţă multă. Preoteselor druide li se atribuia puterea de a se face invizibile, de a comanda elementele naturii, de a lua, după bunul lor plac, orice formă doreau ele. Dintr-o întâmplare, una dintre preotese – pe un fond de exaltare -a avut o viziune precum că l-a văzut pe Marele Strămoş al neamului druizilor, care i-a spus să-i determine toate triburile să se unească între ele pentru a nu fi exterminate de alte neamuri rivale şi străine. Prorocirea ei s-a adeverit şi uniunea lor i-a salvat. În curând, această femeie şi multe altele ca ea, într-o atitudine măreaţă, urcate pe un postament în mijlocul unui luminiş al pădurii, acompaniate de şuierul vântului sau al oceanului îndepărtat, vor evoca sufletele strămoşilor, în faţa mulţimii impresionate, care le va vedea sau va crede că le vede atrase de incantaţiile magice, în ceţurile plutitoare, cu transparenţe lunare.

Aceasta nu a fost totul. în jurul vizionarelor s-au grupat bătrâni care le supravegheau în timpul somnului şi în stările de extaz profetic. Ei au studiat stările lor diferite, au controlat sinceritatea revelaţiilor şi au interpretat oracolele. Asemenea femei au căpătat între timp rangul de preotese. Atunci când preoteasa prorocea în stare vizionară, faţa i se transfigura, vorbirea era ritmică, iar vocea ei devenea răsunătoare.

Preotesele druide ajunseseră la o asemenea mare putere încât deveniseră un pericol real pentru viitorul bărbaţilor celţi. Profetese au devenit cu timpul periculoase chiar pentru bătrânii preoţi, pe care i-au detronat, luându-le puterea. Bărbaţii druizi au fost subordonaţi setei de putere a profeteselor. Cultul druid a fost pus în pericol, profetesele începând să denatureze însuşi cultul Soarelui. Când le-a dispărut inspiraţia, profetesele au început să stăpânească prin teroare. Au pretins sacrificii omeneşti şi le-au transformat în elementul esenţial al cultului lor.