Daniel Fry, un deschizător de drumuri în construcţia rachetelor, a pretins că în ziua de 4 iulie 1949 a fost luat la bordul unei nave fără echipaj pentru o scurtă călătorie. În perioada respectivă Fry lucra la Aerojet General Corporation la White Sands Missile Range, New Mexico.

Comunicarea cu extraterestrul s-a realizat prin intermediul unui aparat de emisie-recepţie. Extraterestrul pretindea că nişte strămoşi de-ai săi au locuit pe Pământ în urmă cu câteva zeci de mii de ani şi că în prezent rasa sa era independentă de o existeţă planetară, preferând să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului în uriaşele lor nave spaţiale super-echipate. S-a spus că probabilitatea lor de viaţă era cum de două ori şi jumătate mai mare decât a noastră.

Daniel Fry a fost contactat fizic de vizitator abia în 1954, cinci ani mai târziu de la prima întâlnire. Potrivit lui „Alan” (numele pe care l-a folosit extraterestrul), i-au trebuit 5 ani pentru a se aclimatiza cu mediul nostru înconjurător şi pentru obţinerea anumitor acte pământene, printre care, desigur, şi un certificat de naştere şi paşaport, care se pare că au fost procurate cu ajutorul unei persoane oficiale. Alan îşi luase identitatea unui „om de afaceri internaţional”, stabilind ulterior contacte cu câteva persoane sus-puse – printre care şi preşedinţi ai Statelor Unite.

Afirmaţiile sunt scandaloase, desigur. Dar Dan Fry i-a prezentat unui jurnalist o scrisoare, ce venea de la preşedintele american Ronald Reagan şi, cu toate că nu se menţionează nimic despre farfuriile zburătoare sau extratereştri, este evident că cei doi se aflau în termeni foarte cordiali. Este ştiut de asemenea că Reagan manifesta un interes activ în chestiune, întrucât văzuse şi el OZN-uri în două rânduri.