Pământul, arată Jean-Andre Richard, s-a născut dintr-o plasmă primară din care s-a declanşat lenta elaborare a structurilor polimorfe care, prin complexificări succesive, au dat naştere regnurilor, mineralelor şi animalului superior. Această plasmă era un câmp de forţe electrice, dintre care o entitate diferenţiată, forţa fizică, constituia psihosfera terestră. Tocmai în această psihosferă, universal prezentă, Viul (prin care înţelegem tot ce trăieşte şi în special materia organică, viaţă prin excelenţă şi în totalitate) îşi află izvorul energiilor sale spirituale şi mentale; aici îşi găseşte clarvăzătorul viziunile, înţeleptul soluţiile meditaţiilor sale, criminalul instinctul de a face rău, iniţiatul cunoştinţa, iar hazardul legile sale repetabile. Apa este totodată catalizatorul şi dizolvantul acestei forţe psihice, care sălăşluieşte în special în curenţii hidro-telurici care alimentează izvoarele, fântânile, iazurile şi râurile.
Radiesteziştii şi numeroşi specialişti din alte domenii au observat existenţa unui raport constant existent între aceşti curenţi, pe de o parte, şi punctele expuse cu predilecţie fulgerelor, cum ar fi locurile damnate, casele bântuite de energii malefice sau «punctele negre» de pe şosele, pe de altă parte. Acestea din urmă par a fi locurile unde, în mod inexplicabil, se întâmplă frecvent accidente grave. Unii vorbesc şi despre curenţi electro-telurici, considerând că aceştia ar constitui o categorie diferită dar foarte apropiată de cea amintită anterior.