Observaţii paranormale din Antichitate: oameni în cer în veşminte albe, glob de foc zburător, suliţi de flăcări pe cer…
Marii istorici şi cronicari ai antichităţii (Plutarh, Titius Livius etc.) au scris, încă din urmă cu peste 2.000 de ani despre prezenţa OZN-urilor şi extratereştrilor. Astfel, printre minunile anului 214 î.Hr., Titus-Liviu menţionează faptul că „în Hadria, a fost văzut în cer un altar şi, lângă el, formele unor oameni în veşminte albe”. Această evidentă proiecţie subiectivă a unei ceremonii religioase poate fi interpretată astfel: un altar în cer cu oameni în alb pare o descriere clasică a unei nave spaţiale!
Grecul Plutarh relatează că, în 102 î.Hr., în timpul războiului romanilor cu teutonii, cu puţin timp înaintea bătăliei de la Aix-en-Provence, „noaptea au fost văzute în cer suliţi şi scuturi de flăcări care, mai întâi despărţite, se năpustiseră apoi unele asupra altora, aşezându-se pe poziţii şi făcând mişcări caracteristice armatelor pe câmpul de luptă. La sfârşit, unii retrăgându-se, alţii înaintând, se precipitaseră toţi spre asfinţit”. Un fenomen greu de identificat (miraj? halucinaţie? ploaie de stele? auroră boreală?), dar n-ar fi exclus ca aceste „suliţi” şi „scuturi” ar putea fi corpuri ţigaroide şi discuri zburătoare. Acest pasaj din Plutarh constituie, poate, cea mai bună relatare a unei observaţii de OZN-uri care ne-a parvenit din Antichitate.
Antichitatea ne oferă şi alte miracole, care nu pot fi explicate. Julius Obsequens notează că în anul 661 de la întemeierea Romei, deci 92 î.Hr., aproape de Spoleto, un glob de foc de culoare aurie căzu, rotindu-se, pe pământ, crescu în mărime şi, ridicându-se de pe sol spre răsărit, acoperi discul Soarelui. Ar putea fi vorba de aterizarea unui OZN? Bine, n-ar fi exclus ca globul de foc să fie un fulger globular sau un alt fenomen şi mai misterios din arsenalul naturii.
Istoricul Pliniu cel Bătrân descrie un eveniment ce-a avut loc în anul 678 de la întemeierea Romei, deci, 75 î.Hr.: „O scânteie căzând dintr-o stea şi crescând pe măsură ce se apropia de pământ, până ce a ajuns de mărimea Lunii, răspândind o lumină ca aceea a unei zile noroase, întorcându-se apoi în cer şi prefăcându-se într-o torţă, iată ce s-a întâmplat o singură dată, sub consulatul lui Cnaeus Octavius şi Caius Scribonius. A văzut asta proconsulul Silanus, împreună cu suita sa”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Marii istorici şi cronicari ai antichităţii (Plutarh, Titius Livius etc.) au scris, încă din urmă cu peste 2.000 de ani despre prezenţa OZN-urilor şi extratereştrilor. Astfel, printre minunile anului 214 î.Hr., Titus-Liviu menţionează faptul că „în Hadria, a fost văzut în cer un altar şi, lângă el, formele unor oameni în veşminte albe”. Această evidentă proiecţie subiectivă a unei ceremonii religioase poate fi interpretată astfel: un altar în cer cu oameni în alb pare o descriere clasică a unei nave spaţiale!
