În septembrie 1954, la Indianapolis (SUA) Lincoln T. Mackay, inginer şef la o fabrică de maşini de calculat, se pregătea, în compania familiei sale să urmărească o emisiune la televizor. Dar, când a aprins televizorul,în locul programului aşteptat, s-a format încet pe ecran un fel de ceaţă mişcătoare care, într-un mod insensibil, şi-a precizat contururile: a început să se distingă puţin câte puţin, un pat pe care era întins un om în vârstă, cu ochii închişi şi cu mâinile unite pe abdomen.
Surprinşi, Lincoln Mackay, soţia sa şi cele două fiice, în vârstă de 20 şi 23 de ani s-au întrebat cu ce este în legătură această imagine insolită şi statică. Ei au închis aparatul, au aşteptat un moment apoi au restabilit contactul, schimbând de această dată canalul… şi imaginea a revenit, exactă, mai clară dar identică: aceea au unui om întins pe patul său de moarte.
Doamna Mackay a început să strige de groază, s-a ridicat brusc, s-a clătinat şi a leşinat: ea recunoscuse imaginea distinctă a propriului său tată decedat cu şase luni înainte. La rândul lor, Mackay şi fiicele sale, au recunoscut şi ei clar rămăşiţele pământeşti ale decedatului, a cărui „fantomă electronică” persista pe ecranul televizorului. Nu era vorba de nicio halucinaţie coelctivă…
Fantoma de pe TV s-a manifestat în trei reprize într-o singură săptămână. Prima dată ea a fost vizibilă timp de o oră şi zece minute consecutiv; a doua oară, timp de mai mult de 50 de minute şi a treia timp de mai mult de 35 de minute. Puţin după ce a constatat apariţia imaginii funebre de pe ecran, familia Mackay, tulburată, a chemat poliţia. Un inspector şi doi poliţişti s-au prezentat la ei şi, uluiţi, au trebuit să se supună evidenţei: pe ecran apărea imaginea unui cadavru, alungit pe un pat, imagine care se substituia inexplicabil, spectacolului obişnuit care se derula la toate celelalte televizoare care funcţionau în acelaşi imobil!
Tulburaţi, poliţiştii au alertat un tehnician specialist în electronică care, nu numai că a constat cu stupoare fenomenul dar, după un examen al aparatului, l-a declarat în perfectă stare de funcţionare. Ipoteza unui trucaj abil a trebuit să fie exclusă cu hotărâre. Inginerul a fotografiat apariţia de pe televizor , iar toate clişeele, foarte clare, arătau fără îndoială un cadavru alungit pe un pat: cadavrul tatălui doamnei Mackay care se stinsese din viaţă cu şase luni mai devreme…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În septembrie 1954, la Indianapolis (SUA) Lincoln T. Mackay, inginer şef la o fabrică de maşini de calculat, se pregătea, în compania familiei sale să urmărească o emisiune la televizor. Dar, când a aprins televizorul,în locul programului aşteptat, s-a format încet pe ecran un fel de ceaţă mişcătoare care, într-un mod insensibil, şi-a precizat contururile: a început să se distingă puţin câte puţin, un pat pe care era întins un om în vârstă, cu ochii închişi şi cu mâinile unite pe abdomen.
