Zombi există cu adevărat…şi ei sunt morţi înviaţi cu ciumăfaie

17.898 vizualizari

Zombi apar regulat pe ecranele televizoarelor, pe măsură ce tot mai multe „Poveşti ale morţilor vii” sunt create pentru noi. Dar, surpriză! Zombi pot exista în realitate!

Zombi provin din insula caraibeană Haiti. Ei sunt oameni care au fost aproape ucişi, fiind mai apoi aduşi la viaţă dintre oamenii aproape morţi de către preoţii woodoo, pentru a fi folosiţi ca sclavi tot restul vieţii lor mizerabile. Zombi se pot mişca, pot mânca, auzi şi vorbi, dar nu au memorie şi nu conştientizează starea în care se află. Legendele despre zombi există de secole, dar un caz real nu a fost documentat decât în 1980.

Povestea începe în 1962, în Haiti. Un bărbat pe nume Clairvius Narcisse a fost vândut unui stăpân de zombi de către fraţii săi, din pricină că acesta a refuzat să îşi vândă cota-parte din pământul familiei. La scurt timp, Clairvius a murit „oficial” şi a fost îngropat. Cu toate acestea, el a fost mai târziu dezgropat şi pus să muncească pe o plantaţie de zahăr, alături de mulţi alţi zombi. După ce stăpânul de zombi a murit în 1964, Clairvius a hălăduit de-a lungul şi de-a latul insulei într-o transă psihotică, timp de 16 ani. Medicamentele care îi induseseră psihoza începeau, treptat, să îşi piardă efectul. În 1980 s-a întâlnit, întâmplător, cu sora sa într-o piaţă şi a recunoscut-o. Ea nu l-a recunoscut, dar a convins-o de identitatea sa povestindu-i diferite momente din copilăria lor, pe care numai el ar fi avut cum să le ştie.

Dr. Wade Davis, un etnobiolog de la Universitatea Harvard, a călătorit până în Haiti pentru a cerceta îndeaproape această poveste şi a descoperit procedeul prin care oamenii sunt transformaţi în zombi. Mai întâi ei sunt „ucişi,” iar apoi sunt „înnebuniţi”, pentru ca minţile lor să fie maleabile. Adesea, un „vraci” local le dă în secret, medicamentele necesare.

El îşi „ucide” victimele cu un amestec din piele de broască râioasă şi peşte-balon. Acest amestec poate fi adăugat în mâncare sau frecat pe piele, în special pe pielea sensibilă de pe interiorul braţului, aproape de umăr. Victima pare în curând, să fi murit, având o respiraţie foarte lentă şi cu un puls slab.

În Haiti oamenii sunt îngropaţi la foarte scurt timp după moarte, întrucât căldura şi lipsa mijloacelor de refrigerare provoacă o degradare rapidă a trupurilor. Lucrul acesta este foarte convenabil pentru procesul de „fabricare” a zombilor. La cel mult opt ore de la îngropare, corpul trebuie dezgropat, altfel victima va muri prin asfixiere.
Victimele sunt apoi „înnebunite” prin hrănirea forţată cu o pastă făcută din ciumăfaie (plantă erbacee medicinală foarte toxică). Ciumăfaia rupe orice legătură cu realitatea, ştergând şi toate amintirile recente, astfel încât un zombi nu ştie ce zi este, unde se află şi, ceea ce e cel mai rău, nu ştie nici măcar cine este.

Zombi, aflaţi acum într-o stare semi-permanentă de delir psihotic, sunt vânduţi pe plantaţiile de zahăr drept sclavi. Dacă par să-şi vină în fire, li se administrează, pur şi simplu, ciumăfaie.