Multe din filmele de groază care au fost scoase de-a lungul timpului au ca subiect zombii. Să fie totul doar o imaginaţie bolnavă al unor scriitori / scenarişti? Şi totuşi fenomenul zombi, când cel înmormântat „învie” după câteva zile, are un substrat real. El s-a petrecut în Insula Haiti, iar persoana devenită zombi se numeşte Narcisse Clairvius.
Respirând foarte greu, tuşind, având temperatură şi resimţind dureri în tot corpul, aflat într-o stare generală foarte proastă, Narcisse Clairvius a fost adus de mașina salvării și internat la Spitalul „Albert Schweitzer” din Deschapelles. La câteva zile după internare, doi medici ai spitalului au stabilit decesul acestuia, iar până la venirea celor din familie care aveau să-l ia acasă, cadavrul a fost păstrat în camera frigorifică de la morga spitalului. Clairvius a fost apoi înmormîntat, conform obiceiului neamului său, iar la câteva zile dupa aceea, deshumat de câţiva oameni şi astfel scos afară viu!
„Zombi”, ce se poate exprima prin cuvintele „cadavru înviat”, îşi are originea în denumirea oraşului Zomba (fostă capitală) a Republicii Malawi, stat situat în sud-estul Africii, continent care, până în anul 1731, a furnizat aproape o jumătate de milion de sclavi coloniei franceze nou înfiinţată în Insula Haiti. Printre aceşti năpăstuiţi ai sorţii se aflau şi unii foşti şefi de trib şi vrăjitori temuţi precum şi vajnici războinici, iubitori de libertate, neobişnuiţi cu viaţa în robie, unii ştiind doar să comande, iar alţii să lupte pentru dreptatea lor. În sclavie, oamenii aceştia şi-au reconstruit structura socială ierarhică cunoscută lor din regiunea de unde au fost luaţi, dar cum cei din prima categorie erau acum lipsiţi de prerogativele puterii lor de altădată, deseori nu obţineau din partea celorlalţi dominaţia absolută pe care şi-o doreau. Pe acest fundal şi numai pentru a obţine ascultarea, şi-a făcut apariţia un factor de coerciţie psihologic, aşa-numitul „fenomen zombi”, mai groaznic decât moartea, crud şi neîndurător, căci cel „înviat”, devenit spaima tuturor, blestem de care trebuie să te fereşti, este ţinut departe de comunitate, nevoit să-şi ducă viaţa în izolare sau printre alţi nefericiţi ca ei.
Analiza mai multor exemple de zombi din Insula Haiti au arătat multe lucruri interesante. Astfel, victima este adusă într-o stare asemănătoare somnului letargic, care, după cum se ştie, poate surveni deodată şi fără pricini cunoscute. Într-o primă evaluare, o asemenea stare a fost atribuită administrării respectivelor victime a unui alcaloid puternic, care declanşează o stare de catalepsie. Ea a fost explicată apoi şi ca fiind somn hipnotic.
Oamenii de ştiinţă s-au întrebat de ce victimele ieşeau din starea lor hipnotică fără ajutorul vreunui medicament sau al substanţelor stimulatoare, fără ca ele să fie atinse de mâini omeneşti. Ei s-au întrebat: „Cum poate un om lipsit în totalitate de posibilitatea de a respira, fără puls, al cărui deces este constatat de medici cu experienţă, când nici cea mai slabă bătaie a inimii sale nu se mai înregistrează, cum poate deci un astfel de om să stea îngropat în pământ câteva zile în şir, iar apoi în organismul „înviat” să nu existe urmări negative provocate de aceste condiţii neobişnuite?”.
Prin anii ’80, mai multe ştiri de presă au furnizat date privind două cazuri mortale de otrăvire în Japonia, în urma consumului de peşte. Botanistul E. Wade Davis, de la Universitatea Harvard din SUA, ştia că în insula Haiti vrăjitorii îşi otrăveau vrăjmaşii şi pe toţi cei care se făceau vinovaţi de foarte grave încălcări ale legilor de clan, transformându-i în… zombi, provocându-le această stare de comă profundă cu ajutorul unei băuturi conţinând substanţă uscată de broască râioasă şi un extract de peşte. Wade Davis a analizat împreună cu dr. Doyon Lamarque compoziţia băuturii folosite de către vrăjitori, relevând în final că ingredientele ei sunt neurotoxice puternice – tetradoxina -, în măsură să provoace starea de comă profundă, urmată de deces. Or, în stare de comă profundă s-a aflat şi Narcisse Clairvius, declarat mort în 1962 şi recunoscut drept victimă a tetradoxinei de către peste 200 de specialişti, două decenii mai târziu.
Cel care a administrat această otravă puternică, ce acţionează asupra sistemului nervos, a ştiut să potrivească cu maximă precizie doza necesară, otrăvirea cu substanţele arătate fiind o operaţie ce reclamă multă precauţie, o doză prea mare putând provoca un deces real. El a ştiut, de asemenea, cu exactitate, momentul când cel înmormântat, graţie unei pretinse viziuni pe care vrăjitorul comunităţii o face cunoscută, a trebuit dezgropat, orice întârziere, dincolo de momentul când starea de comă ia sfârşit, ducând la asfixiere, deci la moarte definitivă. Şi cum ieşirea din moartea aparentă este însoţită de o ceremonie a „învierii”, nu este de mirare că este atins efectul scontat. Fostul cadavru este, hrănit cu sila cu o pastă de batat în care s-au introdus ignamă şi ciumafaie, halucinante puternice, care provoacă delirul, iar aceste manifestări însoţind „învierea” stârnesc adevărata groază în sufletele celor prezenţi la ceremonie.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
