O cercetare ştiinţifică de peste 400 de pagini arată că zânele pot fi văzute şi în zilele noastre… Experienţa incredibilă a unei femei: „Plecaţi, zânelor!”

4.408 vizualizari

Zânele reprezintă o bine cunoscută parte a folclorului şi a literaturii moderne pentru copii: ele sunt fiinţe supranaturale care se pare că nu au niciun loc în lumea noastră modernă și rațională. Totuşi e ciudat, întrucât cercetări noi au descoperit că unii oameni încă se întâlnesc în mod regulat cu ele! Şi aflăm acest lucru dintr-un raport .PDF, de 400 de pagini, un Recensământ al Zânelor între 2014 şi 2017, în care sunt prezentate câteva sute de cazuri, colectate în ultimii ani printr-un chestionar de pe Internet.

Chestionarul a fost conceput nu doar pentru a permite respondentului să-și transmită experiența, dar, de asemenea, a căutat să înțeleagă mai bine fenomenul prin căutarea unor elemente comune. Ca atare, întrebările chestionarului au inclus locația experienței, dacă au fost prezenți alți martori, durata experienței, starea de spirit a zânei observate, cât de des martorul a avut parte de alte experiențe supranaturale, orice stare specială trăită înaintea experienței și orice fenomene speciale înrudite, cum ar fi pierderea senzației de timp sau senzații ciudate.

În .PDF, experiențele înregistrate între 18 noiembrie 2014 și 20 noiembrie 2017 sunt împărțite în 5 secțiuni geografice: Marea Britanie și Irlanda; America de Nord; Europa; Australia-Asia și „Restul lumii”. Editorul lui este Simon Young, un istoric britanic care a scris mult pe tema folclorului.

Iată un exemplu care mi s-a părut a fi foarte interesant: SUA (Oregon). Femeie; Anii 2000; în interiorul unei case; experienţă singulară; între 9-12; durata: mai puţin de 1 minut; creatura supranaturală a fost prietenoasă.

„Era pe 10-11 dimineața, la începutul verii anului 2002 și mă aflam în baie, unde voiam să mă spăl. Era atât de cald și de frumos, încât am lăsat fereastra de la baie larg deschisă. Fereastra e situată mai sus și e destul de mică pentru a încăpea pe ea vreo persoană. Mi-am dat jos hainele și m-am așezat pe marginea căzii, așteptând ca apa să se umple în cadă.

Deodată, mai multe luminiţe mici au intrat prin fereastră și au început să zboare în jurul capului și umerilor mei. Am fost atât de șocată încât creierul meu a înghețat! Mi-am dat seama ce e şi am început să strig cu voce tare „Hei, zânelor! Plecaţi!” Luminiţele s-au îndepărtat puţin de mine, apoi s-au adunat împreună pentru o secundă, şi atunci am auzit un sunet; dar nu era chiar un sunet, ci am avut impresia că exista o comunicare între ele, putând să o aud o voce de înaltă frecvență. Luminiţele au ieşit prin fereastra prin care au intrat. Apoi am închis geamul şi l-am strigat pe soţul meu. Niciodată n-am crezut că aș avea șansa să spun asta cuiva, pentru că m-ar fi crezut că sunt nebună!”

Sursa: lucrarea „Fairy Census 2014-2017” ce poate fi descărcată AICI