Nu există gravitaţie, ci legea respingerii universale!
Un medic din Perpignan, dr. Pages, din anii 20 ai secolului XX încearcă să „cureţe” fizica de „inepţiile savanţilor”. „Fantastica” lui descoperire constă în aceea că în natură nu există legea atracţiei universale, ci doar inversul ei, legea respingerii universale! Conform teoriei sale, vidul este materia cea mai densă şi apasă asupra materiei, care este un gol, un vid. Un corp izolat este apăsat la fel din toate părţile, de aceea este în echilibru. Când două corpuri se află alăturate, pe partea de apropiere există un „defect de vid”, de unde apare o presiune mai mare, pe care „savanţii proşti” o numesc atracţie, în loc să recunoască respingerea!
Hmmm…să înţelegem de aici că fizicienii ne-au înşelat de-a lungul timpului cu legea atracţiei gravitaţionale?
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Un medic din Perpignan, dr. Pages, din anii 20 ai secolului XX încearcă să „cureţe” fizica de „inepţiile savanţilor”. „Fantastica” lui descoperire constă în aceea că în natură nu există legea atracţiei universale, ci doar inversul ei, legea respingerii universale! Conform teoriei sale, vidul este materia cea mai densă şi apasă asupra materiei, care este un gol, un vid. Un corp izolat este apăsat la fel din toate părţile, de aceea este în echilibru. Când două corpuri se află alăturate, pe partea de apropiere există un „defect de vid”, de unde apare o presiune mai mare, pe care „savanţii proşti” o numesc atracţie, în loc să recunoască respingerea!
