NASA lucrează la o navă care, plasată într-un „nor de spaţiu-timp”, lipsit de masă, ar putea călători cu o viteză mai mare decât cea a luminii!

Spread the love

nava spatiu timpNASA se pare că lucrează în prezent la primul test practic de cercetare a posibilităţii de a călători mai repede decât viteza luminii. Călătoria cu o viteza mai mare decât cea a luminii (300.000 kms) a fost întotdeauna atribuită science-fiction-ului, dar totul s-a schimbat atunci când Harold White și echipa sa de la NASA a început să lucreze la aşa-zisul experiment al „Unităţii Alcubierre”.

Teoria relativităţii speciale a lui Einstein nu este contrazisă, iar, pentru a călători mai repede sau la viteza luminii, s-ar putea să nu fie nevoie de o navă specială care poate călători la viteza asta. Soluția ar putea fi aceea de a amplasa o navă într-un spațiu care se mişcă mai repede decât viteza luminii! Prin urmare, nava în sine nu trebuie să se deplaseze cu viteza luminii, de la propriul sistem de propulsie.

Pentru a înţelege mai uşor, gândiţi-vă la o scară rulantă dintr-un mall. Scară rulantă se mișcă mai repede decât păşiţi dvs. Similar,  spațiul care cuprinde nava s-ar mișca mai repede decât nava care poate zbura, păstrând intactă toată materia navei. Prin urmare, ne-am putea mişca mai repede ca lumina, într-un „nor” de spațiu-timp, lipsit de masă.

Ce este unitatea Alcubierre? Ea se bazează, de fapt, pe ecuațiile de câmp descrise de Einstein, care sugerează că o navă spaţială ar putea călători cu viteza mai mare decât cea a  luminii. Decât să depășească viteza luminii, nava ar putea „sări” peste distanțe mari, prin contractarea spaţiului din fața sa și extinderea spațiului din spatele ei. Acest lucru ar duce la o viteză de deplasare mai mare decât cea a luminii.

Fizicianul Miguel Alcubierre a fost primul care a identificat această posibilitate. El a descris-o ca „o staţionare a unei nave în interiorul unei bule de spaţiu-timp” care e determinată să se mişte cu viteza mai mare decât cea a luminii. A nu se uita că atât spaţiul, cât şi timpul pot fi (teoretic) deformate, distorsionate sau mutate.

Toată problema o reprezintă faptul că a crea distorsiuni în „continuum”-ul spaţiu-timp necesită densităţi de energie imense, care nu sunt încă posibile pentru civilizaţia umană actuală. Dar, cu tehnologia actuală care progresează imens, nimic n-ar fi imposibil.

 

Lasă un comentariu