Misterul lui Charles Dickens: cum scriitorul englez şi-a terminat o carte dincolo de moarte

6
4.075 vizualizari

charles_dickensCum a murit Charles Dickens

Suntem în 8 iunie 1870, într-o casă fermecătoare în Gad’s Hill, între Rochester şi Chatham, în Kent. Este ora 8 seara. Lângă o fereastră deschisă către o grădină plină de lalele, nalbe şi caprifoi, un bărbat cu o barbă în evantai scrie cu febrilitate. Totuşi oboseala îi încercănează ochii şi voalează privirea sa de obicei strălucitoare.. Din timp în timp, el se opreşte ca şi cum ar fi epuizat. Făcând un efort, înmoaie din nou pana în călimară şi continuă să aştearnă cuvinte pe foaia de hârtie. Acest om, care lucrează cu toate că e bolnav, este unul din cei mai mari scriitori englezi. Se numeşte Charles Dickens. Scrie acum un roman foarte ciudat, un roman fantastic, intitulat Misterul lui Edwin Drood, care de cinci luni de zile apare în episoade lunare, şi pe care un imens public îl urmăreşte cu pasiune.

Către miezul nopţii, Dickens lasă pana de-o parte şi suspină uşurat. A terminat – dar cu cât efort – cel de al şaselea capitol care trebuie trimis prin poşta de dimineaţă editorului său. Îi mai rămân încă 6 capitole de scris pentru a povesti sfârşitul straniei aventuri a eroului cărţii. Se va apuca însă de lucru doar peste câteva zile, când îşi va mai reface forţele. Pentru moment se simte extenuat. Suflă în lumânări şi urcă cu greutate scările, mergând să se culce.
A doua zi, va fi găsit mort în patul său. Avea 58 de ani.

edwin-droodVestea decesului lui Charles Dickens a stârnit în lumea întreagă o mare emoţie. Andre Maurois povesteşte că în toate casele engleze, americane, canadiene, australiene, a fost anunţată această moarte copiilor ca un doliu în familie, şi un băieţel, foarte impresionat, a întrebat: „Atunci şi Moş Crăciun va muri?”

Dar dacă admiratorii pe care autorul lui David Copperfield îi avea în lumea întreagă au fost extrem de mâhniţi aflând de dispariţia lui, miile de cititori care urmăreau în fiecare lună episoadele romanului Misterul lui Edwin Drood au fost şi mai dezolaţi. Căci la tristeţea lor se adăuga şi o imensă decepţie: niciodată nu vor cunoaşte sfârşitul acestui roman… Căci nici măcar sub forma unui rezumat Dickens nu lăsase vreun plan al lucrării sale.

Şi totuşi ultimele 6 capitole au fost scrise…

Au trecut doi ani şi publicul l-a uitat, puţin câte puţin, pe Edwin Drood şi misterul său…Până când, în luna martie 1873, după cinci luni de muncă, ultimele şase capitole ale romanului Misterul lui Edwin Drood sunt terminate. De cine? De nimeni altul decât de către un om necunoscut, pe nume Thomas James, care era ajutor de tipograf, şi care susţine, nici mai mult nici mai puţin, că însuşi Charles Dickens i-ar fi dictat, dincolo de moarte cele 6 capitole finale!

În noiembrie 1873 cu titlul Sfârşitul misterului lui Edwin Drood,urmat de o extraordinară menţiune: „Dictat din lumea cealaltă lui Thomas James de Charles Dickens”. Fireşte că toţii criticii s-au repezit asupra cărţii râzând batjocoritor, gata să o desfiinţeze. Dar citind-o, uimirea lor a fost fără margini. Au trebuit să recunoască cu toţii că în această lucrare se regăsesc stilul, verva, umorul şi întreaga maliţiozitate a marelui romancier englez. Iar unul dintre critici a mers până acolo încât a scris: „Dacă n-am ştii că această carte a fost scrisă de un tânăr din Brettleboro, s-ar putea crede că este chiar opera lui Charles Dickens…”

misterul-edwin-droodLucruri bizare

1) Acest tânăr, Thomas James, autorul ultimelor 6 capitole, n-a mai scris absolut nimic până în anul 1873. El a părăsit şcoala la 13 ani pentru a deveni ucenic tipograf, şi ştia doar să scrie şi să citească. Şi în plus, când citea, lecturile lui erau acele reviste pentru adolescenţi pline cu aventuri cu indieni… Nu deschisese niciodată vreo carte de Dickens…

2) După publicarea cărţii din 1873, Thomas James n-a mai scris absolut nimic. Nici măcar o povestioară pentru copii, nimic!… După publicarea romanului Sfârşitul misterului lui Edwin Drood, văzând entuziasmul criticii, editorul, care nu credea un cuvânt de povestea fantastică că Dickens i-ar fi “suflat” tânărului sfârşitul cărţii începute, îşi spunea că a pus mâna pe un tânăr romancier foarte promiţător, capabil să-i urmeze lui Dickens. De aceea, el i-a comandat o a doua carte. Bietul Thomas James a refuzat, explicând că nu ar şti niciodată să imagineze o povestire, să povestească ceva. Atunci editorul a scos din buzunar un contract, i-a promis foarte mulţi bani şi i-a cerut să se apuce de lucru. Ademenit de sumă, Thomas acceptă să facă o încercare. A fost lamentabil. S-a dovedit că nu era capabil să scrie nici trei rânduri corect, şi cariera lui personală s-a terminat.

3) Niciun alt scriitor talentat n-ar fi scris în locul lui Thomas James acele 6 capitole. Dacă ar fi făcut-o, el n-ar fi avut niciun interes sa stea ascuns şi să nu-şi valorifice talentul său potenţial. Cui nu i-ar fi plăcut să fie în lumina reflectoarelor?

4) Cazul lui Thomas James a fost analizat de scriitorul Conan Doyle (părintele lui Sherlock Holmes). Conan Doyle s-a pasionat în ultimii ani ai vieţii de spiritism şi de ştiinţele oculte. El a cerut ca lucrarea lui Thomas James să fie atent finalizată de criticii literari. Concluzia lor a fost ca autorul are stilul, vocabularul şi chiar felul de a gândi al lui Dickens… Ceea ce li s-a părut cu totul inexplicabil din partea unui tânăr american incult…