În vara anului 1968, revista americană „Life” a publicat un senzaţional articol, în care făcea cunoscută descoperirea unei inscripţii feniciene la Paraiba, în Brazilia. Ulterior, întreaga presă americană a reluat vestea, care a făcut până la urmă ocolul Pământului. Prin urmare, nu Columb descoperise America şi nici măcar sângeroşii vikingi, ci câţiva temerari navigatori fenicieni. Cum au putut ajunge ei până în America de Sud rămânea o extraordinară enigmă.
Lumea specialiştilor s-a împărţit în două tabere. Unii erau convinşi de autenticitatea faptului şi încercau să explice modul în care au trecut fenicienii Atlanticul, printre ei aflându-se şi celebrul Thor Heyerdahl, care a şi încercat traversări ale Atlanticului pe plute din papirus, pentru demonstrarea posibilităţii unei asemenea călătorii în antichitate. Alţii aveau puternice îndoieli.
Desluşirea inscripţiei din piatră
Profesorul Frank Moore Jr. de la Universitatea din Cambridge – Massachusetts (S.U.A.), ca şi arheologul francez H. Lehmann şi-au propus să facă lumină asupra acestei întunecate istorii. Ei au cerut mai întâi profesorului P.I. Cross, un erudit cunoscător al limbii feniciene, să analizeze textul inscripţiei şi să-l traducă exact. Acesta, dând curs rugăminţii, l-a transpus în limba engleză, după facsimilul pus la dispoziţie de către Muzeul Naţional din Rio de Janeiro. Textul, pe opt rânduri, istorisea călătoria pe apă, făcută de 12 bărbaţi, şi trei femei, timp de doi ani, de la Ezion-Geber de lângă Marea Roşie, pe noul continent.
Profesorul Cross a fost surprins să constate că textul fusese scris cu caractere împrumutate din diverse forme ale alfabetului fenician, utilizate în epoci situate la distanţe foarte mari una de alta, ca şi cum scribul ar fi anticipat forma grafică a unor litere necunoscute la vremea când textul în cauză fusese dăltuit în piatră. Mai mult, toate literele erau perfecte şi frazele expuse gramatical, lucru de necrezut pentru nivelul de cunoştinţe al unui simplu marinar, sau chiar scrib; chiar în ţara de baştină nefiind decât rarisime asemenea performanţe şi numai în texte de două-trei rânduri. Prin urmare, o nouă enigmă?
Falsul din inscripţie
Dat publicităţii, raportul profesorului Cross a declanşat o adevărată goană după adevăr. Un grup de cercetători englezi a demonstrat foarte curând că textul feniciano-american conţinea propoziţii biblice, luate din Cartea Regilor, transcrise din ebraică în feniciană. Apoi, H. Lehmann a găsit că tema textului fusese împrumutată de la Herodot. În fine, profesorul F. Moore Jr. a găsit o greşeală fundamentală în text, anume faptul că autorul acestuia menţiona că era supusul regelui Hiram din Sidon. Or, Sidonul nu a fost cârmuit niciodată de un asemenea rege, ci Tyr-ul.
De fapt, inscripţia din piatră nu mai există…
Toate acestea au sugerat ideea unui fals arheologic. Drept urmare, prof. Moore Jr. a cerut Muzeului Naţional din Rio de Janeiro să-i acorde posibilitatea cercetării pietrei care purta înscripţia în cauză. Stupoare! După luni de tăcere, instituţia braziliană răspunde că nu a putut stabili locul unde se află piatra, fiind doar în posesia unei transcrieri pe hârtie a textului fenician, făcută de către o persoană necunoscută. Ancheta întreprinsă de către echipe internaţionale de specialişti, la faţa locului, s-a soldat cu o concluzie fermă: textul era o mistificare făcută de o persoană necunoscută. Istoria descoperirii Americii de către fenicieni era deci un fals. Dar cine putea produce totuşi un asemenea fals?
Bănuielile au căzut asupra semitologului american Cyrus Gordon care încerca să acrediteze ideea colonizări Americii de către evrei, îndată după fuga lor din Palestina. Somat să dea socoteală, acesta a scos în vileag o scrisoare a doctorului brazilian Netto, întocmită în 1871, adresată directorului „Institutuo Historico e Geografici Brasileiro”, în care era reprodus textul. Cum Netto era un adept convins al vizitării Americii de către fenicieni, dar fără a se sprijini pe dovezi, nimeni la vremea lui nu i-a luat în serios „inscripţia”, pe care, de altfel, niciodată nu a putut-o arăta în original, în tot timpul vieţii sale. Din păcate, nici Gordon şi nici reporterul revistei „Life” nu cunoşteau această poveste, care a răscolit câţiva ani lumea ştiinţifică, până ce adevărul a ieşit la lumină.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Fenicienii, descoperitorii Americii?
