Războinicii vikingi au ajuns în trecut şi în ţara noastră! Numele „Moldova” are origini vikinge?

Vestiţii şi temerarii navigatori din nordul Europei, vikingii, cei care au păşit pentru prima oară în Groenlanda şi au explorat ţărmul estic al Americii de Nord, au ajuns şi în regiunile noastre! Asta se întâmpla în secolele X-XI…

După cum se ştie, vikingii erau de neam germanic; locuiau în ţinuturile balto-scandinave. La început se ocupau numai cu creşterea animalelor, vânătoarea şi pescuitul; cei din regiunile de şes făceau şi agricultură. În a doua jumătate a mileniului I d. Hr., unii dintre ei au început să se îndeletnicească cu făurirea obiectelor de artă (a podoabelor, în special) şi a armelor, în timp ce alţii s-au perfecţionat în construirea corăbiilor. Ambarcaţiunile lor au rămas vestite până în zilele noastre prin trăinicia şi echilibrul părţilor componente, într-atât de reuşite erau încât şi astăzi unii constructori de nave din Norvegia caută să le imite.

Trăind pe ţărmurile Oceanului Atlantic şi ale Mării Baltice, era firesc ca vikingii să fie buni navigatori. Mânaţi de neastâmpărul aventurii, au străbătut Atlanticul de Nord şi au ajuns în America, cu cinci secole înaintea lui Columb. Începând cu a doua jumătate a secolului al IX-lea, vikingii au întreprins o serie de incursiuni în partea de apus a continentului nostru. După ce au invadat Irlanda, au devastat coasta vestică a Franţei. În anul 859, grupuri de vikingi au înconjurat Peninsula Iberică şi, intrând în Marea Mediterană prin Gibraltar, au jefuit toată coasta nordică a Algeriei, în timp ce alţii treceau prin foc şi sabie Coasta de Azur. Cam în aceeaşi vreme au pătruns şi în nord-vestul Franţei, devastând cea mai mare parte a aşezărilor omeneşti din dreapta şi din stânga Senei.

Vikingii au atacat şi Anglia, jefuind oraşele Londra, Canterbury, Liverpool, Manchester etc. Cei ce s-au stabilit pe teritoriul Marii Britanii au lăsat urme adânci în limba şi obiceiurile localnicilor. Influenţa lor în Anglia a crescut în aşa măsură încât, în anul 1016, tronul acestei ţări a fost ocupat de vikingul Knut, fiul lui Forkebead.

Pe când o parte a vikingilor cutreiera Occidentul european, altă parte a pătruns în jumătatea de răsărit a continentului. Plecând din Scandinavia, ei au făcut o haltă în insula Gotland, debarcând apoi pe coasta estică a Mării Baltice. De aici unii s-au îndreptat pe cursul Volgăi, spre Marea Caspică, iar alţii, alegând calea Niprului, au mers spre Kiev. Ajungând în zona Caspicei, au intrat in contact cu negustorii arabi, persani şi indieni. Vikingii care au poposit la Kiev, fie că au intrat în gărzile principilor ruşi, fie că s-au îndeletnicit cu comerţul.

Plecând de la Kiev, ei au navigat cu corăbiile pe Nipru şi, după ce au ajuns în Marea Neagră, nu s-au îndepărtat de coasta apuseană a acesteia. Împăratul Constantin al VII-lea Porphyrogenetul ne-a lăsat, în opera sa „De administrando imperio”, o descriere amănunţită a drumului de coastă urmat de vikingi; cu acest prilej se înregistrează, pentru prima dată, numele localităţilor Sulina şi Constanţa, sub forma Selina şi Constantin.

Întrucât, în timpul peregrinărilor lor spre lumea bizantină, vikingii obişnuiau să debarce şi să se aprovizioneze, prin jaf, cu alimentele necesare, este de la sine înţeles că ei vor fi atacat de nenumărate ori aşezările băştinaşilor din Dobrogea. Există unele dovezi că ei au pătruns pe la gurile Dunării, ajungând chiar până în preajma Porţilor de Fier. În acest context, este de presupus că anumiţi vikingi să se fi sedentarizat în regiunile noastre.

Prezenţa acestui popor nordic în Dobrogea e atestată de documente arheologice. Cercetătorul Petre Diaconu se referea, în mod expres, la o limbă de curea şi o gardă de sabie descoperite la Dinogetia-Garvăn, la mărgele de tip mozaic şi la catarame dreptunghiulare, provenind din săpaturile efectuate în insula dunăreană Păcuiul lui Soare. Unii istorici pun tot pe seama vikingilor reprezentările de şerpi încolăciţi şi corăbii, desene realizate în a doua jumătate a secolului al X-lea pe pereţii carierei de cretă de la Murfatlar. Despre acestea din urmă se crede ca n-ar fi altceva decţt reproduceri, în manieră naturalistă, a celebrei corăbii a Sfîntului Olaf.

Profesorul E. Lozovan, de la Universitatea Skodsborg din Danemarca, socoteşte ca toponimele Răuseni, Reuseni, Ruse (Rusciuk), Roşiorii de Vede, împreună cu corespondenţii lor saxoni – Reussdorfel, Reussen, Reussmarkt – şi numele altor localităţi din spaţiul balcano-carpatic, sunt, de asemenea, de origine vikingă. În acest sens, se ştie că vikingii erau numiţi în cronicile vremii şi Rossi (Ross). Acelaşi cercetător danez consideră că numele râului Moldova este viking („muld” înseamnă „praf”); după părerea sa, şi cuvântul „cârd” ar deriva din vikingul „hirth”.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.