O obsesie de 400 de ani: calea nordică dintre Atlantic şi Pacific

Există obsesii care au pus în mişcare expediţii, an după an, şi care, în ciuda faptului că s-au dovedit iluzorii, au sfârşit prin a schimba lumea. Una din acestea s-a numit „căutarea pasajului de nord-vest”. Una dintre ideile fixe care au animat marile explorări geografice în ultimii 400 de ani. O încercare aproape imposibilă: trecerea din Atlantic în Pacific prin Nordul Canadei: milioane de kilometri pătraţi de gheaţă, tundra, insuliţe, strâmtori acoperite de gheţuri mai tot timpul anului.

Cum a început totul?

Totul a început cu o teorie cosmografică care împărţea pământul în patru zone de pământ, înconjurate de apă. Cele sudice erau considerate nelocuibile. Cele două mase continentale nordice erau separate de două oceane: Atlantic şi Pacific. Multă vreme, descoperitorii Americii au fost convinşi că se afla pe coastele Asiei, în „Indii”.

Deşi cosmografia s-a mai îmbunătăţit puţin după Columb, problema geografică s-a complicat datorită politicii. În 1493, Papa Alexandru al VI-lea a împărţit harta lumii în două: partea de Sud urma să revină Spaniei şi Portugaliei, partea de Nord, restului Europei. Astfel, Franţa, Ţările de Jos şi Marea Britanie s-au văzut izolate: cum se mai putea trece din Atlantic în Pacific? Aşa a apărut probabil ideea de a ocoli America pe la Nord şi de a găsi o trecere nordică în Pacific: pasajul de Nord Vest.

Încercări de găsire a pasajului de nord-vest

Prima expediţie în căutarea pasajului de Nord Vest a fost cea a lui John Cabot, în 1487. Despre ea ne povesteşte unul dintre cei mai celebri autori de povestiri de călătorie din secolul XVI, John Hakluyt, într-o carte devenită best-seller în epocă.

O a doua mare expediţie engleză a pornit în 1575: până şi regina Elizabeta a investit în armarea corăbiilor. Comandantul expediţiei era cumnatul celebrului Walter Raleigh, sir Martin Frobisher. Frobisher a reuşit să se întoarcă din nu mai puţin de trei mari expediţii ratate în căutarea pasajului de Nord-Vest, în 1576, 1577, 1583. El a transformat însă explorarea geografică în activitate comercială: începând prospecţiuni miniere în urma cărora a descoperit un minereu negru în care păreau să se găsească grăunte de aur.

Descoperirea a creat un asemenea entuziasm încât ultima din expediţiile conduse de Frobisher număra nu mai puţin de 15 corăbii şi peste 400 de oameni: de departe cea mai mare expediţie arctica realizată vreodată.

În ciuda a zeci de exploratori şi expediţii, secolul XVI şi secolul XVII n-au ajuns prea departe. Adevăratul secol al căutării „pasajului de nord-vest” a fost secolul al XVIII-lea.

Premiu uriaş pentru descoperirea pasajului şi alte expediţii

Cât de mare era nebunia ne spune un act al Parlamentului britanic din 1775, prin care se instituia un premiu de 20.000 de lire pentru descoperirea pasajului de Nord-Vest. Toţi marii exploratori şi-au încercat norocul. În 1776, James Cook a fost primul care a pornit în căutare dinspre Pacific. Expediţia lui n-a reuşit însă mai mult decât altele (deşi Cook a reuşit să facă o cartografiere detaliată a coastei de Vest a Americii).

Una dintre cele mai spectaculoase expediţii a fost cea din 1818, condusă de sir John Ross. Ross a angajat un eschimos ca ghid şi, deşi n-a găsit trecerea, a ajuns la 77 de grade latitudine nordică.

Dar cel mai cunoscut nume de explorator plecat de trei ori în căutarea pasajului de Nord-Vest este cel al lui John Franklin. Acesta a explorat nordul Canadei în 1819-1822, 1825 şi din nou în 1845,  expediţie în care cele două corăbii, Erebus şi Terror au dispărut în gheţuri (două noi expediţii au fost finanţate de văduva lui Franklin pentru căutarea urmelor naufragiului).

Succes după 4 veacuri

După veacuri de căutare fără succes, pasajul de nord-vest a fost în sfârşit descoperit…însă abia în 1903-1906, de exploratorul al cărui nume a devenit sinonim cu expediţiile polare, Roald Amundsen. Se poate susţine că succesul lui Amundsen în expediţia lui antarctica (1911) se datorează în mod esenţial experienţei câştigate în urmărirea acestui vis vechi de 400 de ani, pasajul de Nord-Vest.

Astăzi, „pasajul de nord-vest” a devenit relativ accesibil (spărgătoarelor de gheaţă) şi datorită fenomenului de încălzire globală care a redus considerabil gheţarii arctici.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.