Nu e o glumă: există în Europa un stat minuscul, cu numele de Sealand, locuit în prezent doar de o persoană…

La șapte mile de coasta Marii Britanii, în Marea Nordului, a luat ființă, începând cu 1966, cel mai mic stat din lume, SEALAND, consemnat ca atare și în Cartea Recordurilor. Acest teritoriu autonom, care a adoptat ca formă de guvernământ monarhia, are o suprafață nu mai mare decât cea a unui teren de fotbal: în fapt, o platformă metalică sprijinită pe două picioare de beton. Statul Sealand a fost proprietatea soților Joan și Roy Bates, doi londonezi bogați, care nu au întârziat să se încoroneze sub denumirile de „prințul Roy” și „prințesa Joan”. Între timp, Roy Bates a decedat în anul 2012, la vârstal de 91 de ani.

Domnul Bates a fost în timpul vieţii sale un tip foarte bogat, având o flotă de pescuit, un complex de carmangerie şi o fabrică de cauciuc. El a dorit să aibă şi un titlu de nobleţe, chiar de „prinţ”, aşa că s-a gândit la Sealand.

Construcția datează din 1942, când purta denumirea de „Rough Tower”, și a fost înfiptă aici, in mijlocul valurilor, cu scopul de a ține la distanță submarinele și avioanele germane. Interiorul ei putea adăposti 200 de soldați și armamentul necesar, dar, odată cu terminarea războiului, platforma a fost abandonată și, practic, uitată.

Domnul Bates o redescoperă în 1966, într-o vreme când în Europa de vest produceau mare senzație și scandal posturile de radio-pirat instalate pe nave ancorate în apele internaționale. Ideea înființării unui post de radio propriu, aducător de venituri importante, grație emisiunilor publicitare, surâde de îndată magnatului englez, care face toate pregătirile pentru a instala pe „Rough Tower“ asemenea post de radio-pirat. Dar se răzgândește.

Explorarea carcasei metalice îl îndeamnă să abordeze un proiect mult mai grandios. În 1967, convocând reprezentanții presei și un grup de viitori cetățeni ai „țării” dintre valuri, domnul Bates anunță în mod oficial că plaforma sa constituie de acum înainte un teritoriu autonom, cu denumirea de Sealand, și că el se află sub suzeranitatea absolută a unei case regale, deci a principelui Roy, principesei Joan și principelui moștenitor Michael.

Vestea a fost cu stupoare, și, în cele din urmă a provocat intervenția guvernului britanic. Dar, până una-alta, monarhul a luat gluma în serios. El a dispus imprimarea de timbre cu efigia sa, monede de 10 și 100 dolari, în aur și argint, purtând și ele portretele „domnitorilor”, și chiar pașapoarte cu emblema principatului, aceasta fiind închipuită sub forma unor lei care surmontează inscripția „E Mare Libertas” („Libertatea vine din mare”).

Apoi au început să apară și „cetățenii” sealandezi, numărul lor ajungînd la 1400. Evident, „țara” este prea mică pentru a-i putea adăposti, ei locuiesc în insulele britanice și se mulțumesc să poarte doar actele prin care fac dovada celei de-a doua cetățenii.

Pe platformă a fost amenajată o sufragerie și tot acolo se mai află o sală de primire și o stație pentru emisiuni radio. În cele două picioare de beton dispuse pe șapte nivele, se găsesc dormitoarele, cămările și chiar o închisoare. Aceasta din urmă a fost utilizată o singură dată, când, timp de șapte săptămâni, a găzduit un prizonier. Acesta ar fi făcut parte dintr-o grupă de răufăcători care au pus la cale o tentativă de răpire a „casei domnitoare”. De atunci, principatul Sealand posedă și o „armată”, alcătuită din șase persoane înarmate.

Domnul Bates a avut o dispută cu guvernul britanic, dar el a spus că, din moment ce platforma se află în apele internaţionale şi a fost părăsită de vechii proprietari, ea revine de drept celui care o redescoperă și o reamenajează.

Astăzi staționează permanent pe insulă doar un paznic, în calitate de reprezentant al regimului sealandez. Familia Bates s-a întors deja de mulți ani pe teritoriul englez în principal din motive de sănătate. Roy Bates a transferat responsabilitatea guvernării fiului său, Michael Bates.

Cu toate că este deosebit de mediatizat, îndeosebi prin calitatea de exemplu din discuțiile referitoare la dreptul internațional, până acum Sealand nu a fost recunoscut de niciun stat membru al Organizației Națiunilor Unite. În Germania și SUA există deja decizii juridice conform cărora Principatul Sealand nu îndeplinește condițiile necesare existenței unui stat și ca atare nu poate fi nici subiect al dreptului internațional.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.