Mihai Eminescu: date inedite despre înmormântarea sa
Corpul neînsufleţit al poetului a fost depus la Biserica Sf. Gheorghe-Nou, din Capitală. Catafalcul era înconjurat de flori. Cea mai mare coroană, depusă la picioare, era din partea Presei. Mai erau coroane din partea Academiei Române, a ziarelor „Fântâna Blanduziei”,„Naţionalul”, „Constituţionalul„ şi a Societăţilor „Tinerimea română”, „Unirea” (Studenţii universitari). La ora 17 sosesc domnii M. Kogălniceanu (preşedintele Academiei Române), Titu Maiorescu, Teodor Rosetti şi preşedintele Consiliului de Miniştri, Lascăr Catargiu. În asistenţă recunoaştem pe N. Mândrea, H. şi Gh. Cerchez, Ştefan Mihăilescu, Al. Lahovari, Bianu, Prâncu, doamnele Laurian, Maiorescu, ş.a.
Din amvonul Bisericii vorbeşte domnul Grigore Ventura, redactor la „Adevărul”, care spune: „Acel care zace aici, înaintea noastră, n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nici noi conservatorii, nici jurnaliştii, nici liberalii n-au dreptul de a-l revendica pe Eminescu, ca fiind numai al lor. În adevăr, el a fost ziarist, a fost chiar dintre cei de frunte. Dar laurii nepieritori nu i-a cules ca soldat al condeiului, ci ca poet… Privind la opera care a făurit-o într-o viaţă de 39 de ani, oricine poate să îşi închipuiască ce ar fi devenit Eminescu dacă pronia cerească i-ar fi hărăzit zile mai lungi, dacă ar fi putut să ajungă la vârsta in care avântul tinereţii şi talentul se completează prin maturitatea ideilor şi experienţa lumii…”
Cortegiul a pornit la ora 17,30 de la Biserica Sf. Gheorghe, sicriul poetului fiind aşezat pe un car simplu, tot în negru, tras de doi cai. Ultimul drum a cuprins traseul: str. Sf. Gheorghe, str. Colţei, b-dul Academiei, Universitate (unde a vorbit D.A. Laurian), Calea Victoriei, str. Carol, Calea Rahovei, cimitirul Belu. O mulţime imensă, în special studenţi şi elevi, a urmat cortegiul. La intrarea în cimitir patru elevi ai Şcolii Normale de institutori au dus pe umeri sicriul până la mormânt. În faţa gropii a vorbit doctorul Neagoe, prietenul cel mai intim al poetului, care, plângând în hohote, a impresionat adânc asistenţa. Sicriul a fost coborât în groapă, s-a aruncat pământul şi totul a fost înecat în ramuri de flori şi crengi de tei înflorit.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Corpul neînsufleţit al poetului a fost depus la Biserica Sf. Gheorghe-Nou, din Capitală. Catafalcul era înconjurat de flori. Cea mai mare coroană, depusă la picioare, era din partea Presei. Mai erau coroane din partea Academiei Române, a ziarelor „Fântâna Blanduziei”, „Naţionalul”, „Constituţionalul„ şi a Societăţilor „Tinerimea română”, „Unirea” (Studenţii universitari). La ora 17 sosesc domnii M. Kogălniceanu (preşedintele Academiei Române), Titu Maiorescu, Teodor Rosetti şi preşedintele Consiliului de Miniştri, Lascăr Catargiu. În asistenţă recunoaştem pe N. Mândrea, H. şi Gh. Cerchez, Ştefan Mihăilescu, Al. Lahovari, Bianu, Prâncu, doamnele Laurian, Maiorescu, ş.a.
