Mihai Eminescu: date inedite despre înmormântarea sa
Corpul neînsufleţit al poetului a fost depus la Biserica Sf. Gheorghe-Nou, din Capitală. Catafalcul era înconjurat de flori. Cea mai mare coroană, depusă la picioare, era din partea Presei. Mai erau coroane din partea Academiei Române, a ziarelor „Fântâna Blanduziei”,„Naţionalul”, „Constituţionalul„ şi a Societăţilor „Tinerimea română”, „Unirea” (Studenţii universitari). La ora 17 sosesc domnii M. Kogălniceanu (preşedintele Academiei Române), Titu Maiorescu, Teodor Rosetti şi preşedintele Consiliului de Miniştri, Lascăr Catargiu. În asistenţă recunoaştem pe N. Mândrea, H. şi Gh. Cerchez, Ştefan Mihăilescu, Al. Lahovari, Bianu, Prâncu, doamnele Laurian, Maiorescu, ş.a.
Din amvonul Bisericii vorbeşte domnul Grigore Ventura, redactor la „Adevărul”, care spune: „Acel care zace aici, înaintea noastră, n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nici noi conservatorii, nici jurnaliştii, nici liberalii n-au dreptul de a-l revendica pe Eminescu, ca fiind numai al lor. În adevăr, el a fost ziarist, a fost chiar dintre cei de frunte. Dar laurii nepieritori nu i-a cules ca soldat al condeiului, ci ca poet… Privind la opera care a făurit-o într-o viaţă de 39 de ani, oricine poate să îşi închipuiască ce ar fi devenit Eminescu dacă pronia cerească i-ar fi hărăzit zile mai lungi, dacă ar fi putut să ajungă la vârsta in care avântul tinereţii şi talentul se completează prin maturitatea ideilor şi experienţa lumii…”
Cortegiul a pornit la ora 17,30 de la Biserica Sf. Gheorghe, sicriul poetului fiind aşezat pe un car simplu, tot în negru, tras de doi cai. Ultimul drum a cuprins traseul: str. Sf. Gheorghe, str. Colţei, b-dul Academiei, Universitate (unde a vorbit D.A. Laurian), Calea Victoriei, str. Carol, Calea Rahovei, cimitirul Belu. O mulţime imensă, în special studenţi şi elevi, a urmat cortegiul. La intrarea în cimitir patru elevi ai Şcolii Normale de institutori au dus pe umeri sicriul până la mormânt. În faţa gropii a vorbit doctorul Neagoe, prietenul cel mai intim al poetului, care, plângând în hohote, a impresionat adânc asistenţa. Sicriul a fost coborât în groapă, s-a aruncat pământul şi totul a fost înecat în ramuri de flori şi crengi de tei înflorit.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Corpul neînsufleţit al poetului a fost depus la Biserica Sf. Gheorghe-Nou, din Capitală. Catafalcul era înconjurat de flori. Cea mai mare coroană, depusă la picioare, era din partea Presei. Mai erau coroane din partea Academiei Române, a ziarelor „Fântâna Blanduziei”, „Naţionalul”, „Constituţionalul„ şi a Societăţilor „Tinerimea română”, „Unirea” (Studenţii universitari). La ora 17 sosesc domnii M. Kogălniceanu (preşedintele Academiei Române), Titu Maiorescu, Teodor Rosetti şi preşedintele Consiliului de Miniştri, Lascăr Catargiu. În asistenţă recunoaştem pe N. Mândrea, H. şi Gh. Cerchez, Ştefan Mihăilescu, Al. Lahovari, Bianu, Prâncu, doamnele Laurian, Maiorescu, ş.a.
