
George Călinescu în săptămânalul „Contemporanul” nr.5/03-02-1956, vorbea despre galerii subterane misterioase care din Brăila dau în faleza Dunării. Citez din postare:
* Brăila are forma unei reţele de cercuri concentrice, tăiate de străzi radiale, mergând de la periferie la centru. De fapt, reţeaua e mai degrabă hemiciclică, sprijinită pe Dunăre, care cade tangenţial pe oraş. Dacă porneşti de la Dunăre, pe un bulevard circular, ajungi, păşind înainte, înapoi la Dunăre. Planul oraşului este desăvârşit din punct de vedere geometric.
* Se ştie că la Brăila, fostă raia turcească, se mai află porţiuni din hrube, constituind sistemul defensiv al locului. Trei galerii venind din afara oraşului mergeau înspre fluviu, ieşind pe faleză, pe locul unde se găseşte azi grădina publică cu Cazinoul. Am văzut un fragment dintr-o asemenea catacombă în care se află acum depozitul de vinuri MAT. E o subterană grandioasă, în chipul unei jumătăţi de cilindru, tăiat în lung şi aşezat aşa fel încît formează un salon infinit cu boltă în bute. Pereţii, care fac una cu bolta, sunt de zid masiv, sprijiniţi la distanţe egale de nervure de zidărie. Din loc în loc, răsuflători ies la suprafaţa solului.
* Galeriile acestea, care aveau 12 kilometri lungime, sunt aşa de largi încât un regiment de cavalerie poate trece în voie prin ele. Turcii le străbăteau călare. S-au găsit acolo, după spusele oamenilor mai în vârstă, schelete de ostaşi cu armuri turceşti. Puţine lucruri mai măreţe decât această absurdă galerie subpământeană am văzut. Câţi robi, în pleznete de bice, au lucrat la ea! M-am gândit îndată la galeriile asemănătoare ale metropolitanului din Moscova, săpate în scopuri utile şi în entuziasmul oamenilor muncii care se mândresc cu asemenea colosale întreprinderi.
* Catacombele Brăilei s-au surpat, sau au rămas în fragmente ascunse sub temelia oraşului. În golurile necunoscute, apa se strânge şi ameninţă stabilitatea solului.
Documentele menţionează utilizarea galeriilor pentru evacuarea garnizoanei Brăila în timpul asediului din 1770 (războiul ruso-turc din 1768-1774). În pericol de a fi capturate de către ruşi, trupele otomane s-au salvat pe corăbiile flotilei dunărene aduse la capătul galeriilor subterane, întreptându-se spre Silistra.











