Printre arborii de mare longevitate care semnifică, deopotrivă, soliditate și durată, se numără și stejarul, copac îndrăgit și ocrotit de om pentru marea lui frumusețe, dar și pentru extraordinara-i rezistență. Fundalul luptei lui Mircea cu Baiazid, de la Rovine, descrisă de Eminescu, este „codrul de stejari”. Octavian Goga a umanizat stejarul, făcând din el un visător: „Pe vârf de deal, în largul de zăpadă, / Bătrân stingher, stejarul e de pază, / Sub bolta lui vin corbii de s-așează / Când umbrele-nserării prind să cadă. / Jur împrejur e gol, e frig, e groază… / Ș-a lupilor flămândă serenadă / Din când în când, în noaptea-i dă dovadă / Că-n depărtare ura mai veghează / El, mut și blând, stă fără să se-ncline, / Acolo unde-n vifor și urgie / Blestemul rădăcinilor îl ține… / Cu împăcare înfruntând povara, / Înfășurat în vechea lui mândrie, / E neclintit, visează primăvara…“.
Îl pomenește și Macedonski în „Rondelul coroanelor nepieritoare”: „Coroane-n veci nepieritoare / Dintre frunzișurile mari / Ale bătrânilor stejari, / Mi-așterne umbra sub picioare”. În opera lui Vasile Alecsandri stejarul apare de 47 de ori, deținând din acest punct de vedere supremația absolută (la Arghezi – 30 de ori, la Ion Pillat – 24, la Eminescu – 20, etc).
A pierit de trăsnet stejarul milenar de la Ghergani, la umbra căruia Ion Ghica medita la zigzagurile vieții politice. A fost decimat în epoca fanariotă vestitul codru al Vlăsiei, dar supraviețuiesc încă trei stejari monumentali, cu dimensiuni excepționale, care erau mlădiţe tinere la începutul domniei lui Mircea cel Bătrân și sunt martori, timp de aproape șase secole, ai vremurilor lui Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Constantin Brîncoveanu, apoi ai zilelor noastre.
Două exemplare maiestuoase de stejari, cu diametrul tulpinilor de 140 cm, se află în curtea Mănăstirii Cernica. Unul dintre ei a fost evocat cândva de Gala Galaction, care-și doarme somnul de veci la Cernica, la câțiva metri mai încolo de mormântul pictorului Țuculescu. O ultimă relicvă din celebrul Codru al Vlăsiei se găsește în pădurea Balamuci-Deal, lângă localitatea Greci-Grădiște. Acesta este „Stejarul lui Vlad Țepeș”.
Nemuritoare a rămas legenda „Stejarului din Borzești”, legată, după tradiție, de vatra copilăriei lui Ștefan cel Mare. Pe acest loc, voievodul a înălțat o ctitorie în anul 1493, iar alături se poate vedea podul de piatră construit tot în timpul lui Ștefan cel Mare, unul dintre primele poduri rutiere cu caracter permanent din țara noastră. Un stejar care și-a petrecut „tinerețea” sub domnia lui Ștefan cel Mare se află în comuna Cajvana, nu departe de Gura Humorului. Este unul dintre cei mai groși stejari cunoscuți în țara noastră. Trunchiul său are diametrul de 3 metri și circumferința de 8 metri. Vârsta e apreciată la peste 500 de ani. În imediata vecinătate (comuna Botoșana) se află un stejar de aceeași vârstă și de aceeași frumusețe și măreție. De menționat că un „Stejar al lui Ștefan cel Mar”“ vom întâlni și în satul Vizantea, din județul Vrancea.
Pe malul drept al râului Horoiata, din comuna Bogdăneşti (judeţul Vaslui) se află stejarul multisecular din Corlăteşti. Legenda leagă existenţa acestui stejar de numele voievodului Ştefan cel Mare, devenind simbol al acestor locuri. Acest stejar a fost pus în relaţie cu luptele şi viaţa lui Ştefan cel Mare. Legendele locale spun că după bătălia de la Vaslui, cea mai categorică victorie a noastră în luptele cu turcii, Ştefan cel Mare s-a odihnit cu oştile sale la umbra acestui măreţ stejar.
De istoria furtunoasă a poporului nostru este legată existența seculară a „Stejarului lui Matei Basarab”, din comuna Plătărăști (Ilfov). Un „frate” al său mai „bătrân”, din Grădiștea, evocă numele lui Mihai Viteazul, și mai găsim stejari legați de numele acestui mare domnitor la Dioști, județul Dolj, în pădurea Chieșd. În preajma comunei Ianca, județul Olt, există trei stejari seculari, a căror vârstă depășește 300 de ani.
Obiectiv de neratat în drumul spre peştera Meziadului, stejarul secular de la Remetea (judeţul Bihor) este un arbore bătrân de circa 600 de ani. Arborele aparține uneia din cele mai mari specii de stejar din România, stejarul pedunculat (Quercus robur). Acest stejar crește activ timp de 200 de ani, având o longevitate ce atinge frecvent vârsta de 500-600 de ani. Ultimul supravieţuitor la unei păduri seculare care se întindea cândva între satele Remetea şi Meziad, arborele te îndeamnă să te duci cu gândul la codrii de altădată şi la poveştile lor cu haiduci.
Pe la 1821, sub stejarul din Groșerea, județul Gorj, s-au adunat pandurii din zona Vladimiri, satul natal al lui Tudor Vladimirescu. Un alt stejar secular pe care tradiția îl asociază cu Tudor Vladimirescu se află în perimetrul comunei Fărcaș, județul Dolj.
La Blaj, în parcul Iancului, vom găsi un stejar care impresionează prin dimensiuni și vigoare. Tulpina are un diametru de 5,30 metri, iar coroana – de forma unei umbrele enorme – 35 metri. Este un splendid monument al naturii, martor la mai multe evenimente istorice, și care „l-a văzut” pe Avram Iancu întâlnindu-se cu ai săi, la 1848.
La începutul anului 1857 a avut loc, în orașul Roman, în casa învățătorului Ion Ștefănescu-Românul, o întrunire unionistă. Spre aducere aminte a acestui eveniment, locuitorii urbei au plantat „Stejarul Unirii”. Pe șoseaua dintre Roman și Bacău, în comuna Tupilați, în apropiere de vestitul Hanul Ancuței, „Stejarul literaturii române” este decanul de vârstă al arborilor seculari din județul Neamț. Stejarul are înălțimea de 30 de metri, cu un coronament bogat, asimetric, atingând 20 metri. Tot în județul Neamț se află stejarul de la Rotniș (comuna Dragomirești), aproape de Războieni, în vârstă de peste 200 de ani, având trunchiul în diametru de 1,50 metri și o înălțime de 25 metri.
În județul Vaslui, la Vinderei, există un stejar foarte bătrân, rămas din codrii seculari care înconjurau cândva satul Obârșeni. Uriașul din Vinderei, a cărui tulpină abia poate fi cuprinsă de patru oameni cu brațele, are crengi atât de mari, de groase și de lungi, încât par, la rândul lor, alți copaci crescuți din trunchiul său. Localnicii îl consideră ca pe un splendid dur al naturii.
Lângă localitatea Rotbav, din județul Brașov, se găsește o pădure de stejari (rezervație cinegetică) în care două exemplare se numesc Adam și Eva, în vârstă de circa 600 de ani. În apropierea localităților Gurghiu și Beica, din județul Mureș, se află pădurea-rezervație Mociar. Stejarii au vîrstă de peste 500 de ani. Diametrul unora atinge 2-3 metri, iar coroana crengilor seamănă cu niște pălării uriașe. Dar cel mai vestit paradis al stejarilor din patria noastră este pădurea Bejan, la 5 km răsărit de Deva, decretată rezervație naturală.