Gaiţa albastră, vestitoarea spiritului unei persoane moarte

Să ascultăm relatarea scriitorului James van Praagh, şi poate ne vom convinge, încă o dată, că nimic nu e întâmplător în lumea aceasta:

O bună prietenă de-a mea a murit în februarie. Am plecat la New York, care era îngropat sub jumătate de metru de zăpadă, ca să-i vizitez cripta. Aveam probleme în a o localiza, când brusc un camion se opri şi din el se dădu jos un îngrijitor. „Te uiţi chiar la ceea ce cauţi” spuse el. I-am mulţumit şi el s-a întors la camionul lui şi a plecat mai departe. Mi s-a părut ciudat că el s-a nimerit să fie prin preajmă tocmai atunci. După ce a plecat m-am uitat în nişa aceea şi alături se aşeză o gaiţă albastră pe o creangă de copac. Nu vă supăraţi, dar era foarte frig, cu toată zăpada aceea.

Nu mi-am dat seama cât era de neobişnuit ceea ce se petrecuse decât mai târziu, în cursul după amiezii, când l-am vizitat pe soţul ei Jack, acasă la ei. Am intrat pe uşă şi primele cuvinte ale lui Jack au fost: „Dacă doreşti ceva din ceea ce i-a aparţinut lui Connie, te rog să iei.” Mi-am întors capul spre dreapta şi acolo, pe etajeră, se afla o pasăre de sticlă albastră care se uita la mine.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.