Prin 1908, marele poet şi om de stat Octavian Goga se afla la Budapesta, în compania lui Ion Russu Șirianu și a celorlalți deputați români în parlamentul din capitala Ungariei. Dejunau cu toții într-un local, când de masa lor s-a apropiat un bărbat elegant. Un conte, decanul Casei Magnaților, căci el era noul venit, i-a invitat pe deputații români, de sărbători, conform obiceiului, la masa festivă a magnaților.
Dar, poetului român i-a spus: „Regret, domnule Octavian Goga, că nu vă putem pofti și pe dumneavoastră. Uzanța casei noastre e severă. Particularii nu au acces decât având un titlu nobiliar. Noi avem persoane nobile a căror familie este veche de două-trei sute de ani…”
– „Aveți dreptate, domnule conte”, i-a replicat Goga. „Eu sunt cu noblețea noastră țărănească. Cu o vechime de două mii de ani. Prea bătrân pentru „Casa dumneavoastră””. Replicii prompte a poetului, magnatul maghiar i-a răspuns, vizibil iritat, cu o afirmație care nu putea ascunde teama pentru competitivitatea de luptă politică a lui Goga de atunci și de mai târziu: „Noroc ca nu vă avem în parlament”.