Marele cercetător român Adrian Pătruţ consideră fenomenele paranormale drept produsul bioplasmei şi al subiecţilor în viaţă

Fenomenele paranormale (apariţia de fantome, telekinezia etc.) sunt, fără îndoială realităţi ale mediului înconjurător şi ele ar trebui explicate într-un fel. Religia şi spiritismul consideră că ele sunt manifestări ale corpurilor subtile (corpul eteric sau astral), dar au fost elaborate teorii alternative, dintre care amintim:

• entităţi şi/sau persoane fizice reale aparţinînd unui univers paralel (cu acelaşi număr de dimensiuni spaţiale ca al nostru) şi care intră în aria noastră spaţio-temporală pentru scurte perioade de timp;
• intervenţii în spaţiul nostru tridimensional a unor fiinţe sau obiecte dintr-un postulat spaţiu cu patru dimensiuni;
• fenomene localizate având propria lor fizicalitate şi fiind direcţionate de o inteligenţă şi o personalitate neumane;
• formaţiuni exclusiv ectoplasmatice, produse conştiente sau inconştiente ale rnaterializărilor parapsihice;
• „forme-gând” proiectate în lumea materială prin voinţă şi concentrare.

Dintre autorii români, Adrian Pătruţ a emis o teorie interesantă şi bine articulată, pornind de la o concepţie originală asupra bioplasmei. Bazându-se în principal pe unele documente fotografice inedite şi cel puţin inchante, cercetătorul clujean afirmă:

„Studiul manifestărilor bioplasmatice evidenţiază nu doar existenţa bioplasmei în sisteme bioplasmatice ale organismelor, ci şi existenţa unor procese de eliberare ireversibilă de bioplasmă, care poate exista astfel în stare liberă în mediul ambiant (…). Această bioplasmă, faţă de care ectoplasma reprezintă un caz particular, constituie substratul structurilor bioplasmatice (…), adică al bioplastiilor, din care fac parte şi apariţiile”.

Susţinând poziţia „animistă”, după care „autorii” fenomenelor paranormale sunt subiecţii în viaţă, şi subliniind caracterul obiectiv al apariţiilor, Pătruţ conchide că acestea sunt „artefacte, condensate din bioplasmă, care obiectivizează temporar în structuri paranormale fie informaţie proprie şi/sau exterioară din conştiinţa subiectului, fie, în unele cazuri, elemente din realitatea informaţional-energetică, alterate de (şi înveşmântate în) elemente informaţionale din componente ale inconştientului unor subiecţi umani”.