O legendă arabă povesteşte astfel originea tutunului (tabacului). Precum se ştie, tutunul sau tabacul este o plantă din genul Nicotiana, familia Solanaceae; în lume există peste 70 de specii de plante de tutun, cea principală din punct de vedere comercial fiind Nicotiana tabacum. Frunzele uscate de tutun sunt fumate în țigarete, trabucuri și pipe.
Revenind la legenda arabă, se spune că profetul Mahomed, mergând odată în pustiu, a călcat pe un şarpe, care era amorţit, gata să moară. Profetul, fiind iubitor de animale, a luat şarpele şi l-a băgat în sân. După ce şarpele s-a încălzit şi şi-a căpătat puterea, îi grăi lui Mahomed:
– Profet al lui Dumnezeu, eu acum te muşc. Mahomed speriat îi zise: De ce ai face-o asta?
– Pentru că semenii tăi prigonesc şerpii şi vreau să-i stârpească, îi răspunde şarpele.
– E adevărat – zise profetul – că oamenii şi şerpii sunt într-o luptă neîntreruptă, dar tu îmi datorezi mulţumiri, căci te-am scăpat acum de moarte.
– Da, – răspunse şarpele – dar e degeaba, căci dacă tu m-ai cruţat, va veni un alt om şi mă va omorî. Pe Allah, eu te muşc.
– Bine, – grăi iarăşi Mahomed – dacă ai jurat pe Allah, muşcă-mă. Aici e mâna, muşc-o.
Şarpele îi muşcă mâna, dar profetul a supt otrava din rană şi a scuipat-o jos. Atunci s-a întâmplat o minune. În acel minut, din scuipatul lui Mahomed a răsărit o plantă (buruiană) nouă, necunoscută până atunci. Ea în parte e bună, ca bunătatea de suflet a lui Mahomed și în parte e rea și veninoasă, ca otrava șarpelui. Aceasta plantă e tabacul.