În Budapesta, se află expus trupul unui băieţel care „doarme” nemişcat în fotoliul său de… 160 de ani!
În clădirea Institutului de Anatomie Patologică din capitala Ungariei (Budapesta), într-o sală în care vizitatorii nu prea pătrund, doarme, cu somnul lui de copil, băieţelul Pubi Aranyi, care s-a născut în anul 1856, şi care n-a atins nici măcar vârsta adolescenţei. Povestea acestui copil nu e deloc banală şi merită relatată cu toate amănuntele.
Pubi Aranyi era fiul lui Ludovic Aranyi, unul dintre cei mai mari medici ai Ungariei, din secolul al XIX-lea. Deşi voia să se facă preot, deoarece în 1832 o molimă de holeră a cuprins ţările Europei Centrale, a urmat sfaturile mamei sale şi s-a făcut medic. A fost numit profesor de anatomie patologică la Universitatea din Budapesta. S-a căsătorit şi i s-a născut un copil, Pubi Aranyi, care i-a murit în 1861, din cauză de difterie.
Profesorul nu s-a putut resemna să se despartă de fiinţa scumpă; a cerut şi a obţinut îngăduinţa de a nu înmormânta micul trup. De îndată ce i s-a dat această autorizaţie de către consiliul municipal, profesorul s-a închis în casă şi a muncit mai multe săptămâni, pentru ca trupul fiului său să rămână veşnic posterităţii.
Rezultatul se poate vedea într-o vitrină aflată în „Sala ciupercilor”, de la parterul institutului. Priveliştea care se înfăţişează ochilor e uimitoare şi lugubră: în vitrină, într-un fotoliu de copil, cu fundul de paie şi braţele de lemn negru, stă micul Pubi Aranyi, un băieţel de 6 ani, cu părul blond, cu ochi albaştri, care pare că doarme liniştit.
Tatăl său, după ce i-a îmbălsămat trupul, l-a îmbrăcat într-un costum de clovn, care era la modă pentru copii în acea epocă, şi care totodată fusese costumul preferat al fiului său. Pubi are o haină de catifea neagră cu desene albe, iar talia îi e încinsă cu un cordon de mătase. Pantalonii sunt făcuţi din pânză albă, cu dantele, iar picioruţele copilului sunt încălţate cu pantofi de lac. Cu braţul stâng, Pubi se sprijină pe spătarul fotoliului; mâna dreaptă se odihneşte pe genunchi, iar capul blond e acoperit de o bonetă făcută din aceeaşi catifea ca şi vestonul.
Micul Pubi care ne zâmbeşte în somnul său veşnic; seamănă cu o statuie de copil. Oare arta supremă a tatălui său a ştiut să fixeze atât de bine în aceste trăsături zâmbitoare, expresia copilului său drag, cu nasul mic şi buzele subţiri, vopsite în roşu, cu pleoapele plecate şi pomeţi cu gropiţe însufleţite? Moartea a venit probabil repede, după câteva zile de boală, căci nimic în înfăţişarea celui care doarme nu exprimă cea mai mică urmă de suferinţă sau de durere. Trupul n-are nimic din acea culoare înspăimântătoare, pământie, a mumiilor; e tot atât de fraged ca şi când Pubi ar fi fost adormit de vreo zână răutăcioasă, şi ca şi cum ar fi gata să se trezească de îndată ce vraja va fi ruptă…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În clădirea Institutului de Anatomie Patologică din capitala Ungariei (Budapesta), într-o sală în care vizitatorii nu prea pătrund, doarme, cu somnul lui de copil, băieţelul Pubi Aranyi, care s-a născut în anul 1856, şi care n-a atins nici măcar vârsta adolescenţei. Povestea acestui copil nu e deloc banală şi merită relatată cu toate amănuntele.
Tatăl său, după ce i-a îmbălsămat trupul, l-a îmbrăcat într-un costum de clovn, care era la modă pentru copii în acea epocă, şi care totodată fusese costumul preferat al fiului său. Pubi are o haină de catifea neagră cu desene albe, iar talia îi e încinsă cu un cordon de mătase. Pantalonii sunt făcuţi din pânză albă, cu dantele, iar picioruţele copilului sunt încălţate cu pantofi de lac. Cu braţul stâng, Pubi se sprijină pe spătarul fotoliului; mâna dreaptă se odihneşte pe genunchi, iar capul blond e acoperit de o bonetă făcută din aceeaşi catifea ca şi vestonul.
