Cineva întreabă pe un forum, iar întrebarea este una bună: „Unde se duc sufletele noastre după ce murim, dacă nu există iad şi paradis? Poate cineva să mă lămurească?” Există foarte multe răspunsuri posibile (unele mai fanteziste, altele nu), iar eu am să vi le prezint ca şi ipoteze, iar voi vi le puteţi alege la final care vă atrag mai mult.
* Sufletele se duc în Soare. Soarele nu este o minge de foc, care peste miliarde de ani va pieri, ci e un portal care duce către alt tărâm. (Această ipoteză este una interesantă, pentru că chiar oameni de ştiinţă susţineau posibilitatea ca OZN-urile să vină prin intermediul Soarelui, care ar fi un portal către alte lumi / galaxii).
* Sufletele se duc într-o altă lume. Noi nu murim cu adevărat, ci doar ne schimbăm forma, cu o vibraţie diferită, într-un alt tărâm. Noi suntem produsul chimiei, din reacţiile chimice, iar procesul existenţei noastre pe Pământ este ireversibil. Aşa că moartea nu este decât o altă reacţie chimică, într-un alt spaţiu.
* Sufletele se duc nicăieri şi peste tot. (Ăsta e un răspuns care necesită multă filozofie…)
* Sufletele se reîntorc la sursa primară, adică la Dumnezeu, sau la energiile Universului.
* Sufletele se duc către alte stele.
* Sufletele se duc către un „plan de aşteptare”. Acolo, viaţa viitoare (înainte de reîncarnare) este revizuită. Se aleg viitorii părinţi şi scopul vieţii următoare.
* Sufletele se duc în cea de-a cincea dimensiune.
* Sufletele ajung într-un univers tahionic, în care viteza luminii este depăşită. Citiţi mai multe în acest articol: EXCLUSIV! După moarte, e posibil să ajungem într-un tărâm tahionic, în care putem călători în trecut.