Fantastica teorie a Pământului gol şi locuibil – de ce mari astronomi credea în ea?

Sună fantastic, dar nu puţini cred că există viaţă şi în interiorul Pământul nostru. Această teorie bizară, cunoscută sub numele de “Hollow Earth” (“Pământul gol şi locuibil”) se bazează pe teoria astronomului englez Halley, descoperitorul cometei Halley. Ciudat e faptul că până şi Hitler a fost aderentul acestei teorii.

În 1672, Halley a scris o lucrare științifică în care Pământul era vizualizat printr-o serie de învelişuri concentrice. În teoria sa, învelișul exterior, are 900 de km grosime. Apoi vine un spaţiu umplut cu aer, apoi următorul înveliş, un alt spaţiu cu aer, alt înveliş, din nou aer şi, în sfârşit, miezul Pământului, o sferă solidă de dimensiunea planetei Marte.

Conform teoriei lui Halley, în interior lumina naturală perpetuă este asigurată de “sori” sau de strălucirea luminoasă a aerului pe cele două straturi interioare şi pe miez. Toţi trei sunt capabili să susţină viaţa.

În epoca victoriană, teoria lui Halley a fost reînviată de un aventurier, pe nume căpitanul John Cleve Symmes, din Ohio (SUA). Symmes a prezentat un apel public pentru 100 de curajoşi, bine echipaţi, pentru a începe o călătorie în Siberia, pentru a găsi o deschizătură sub suprafaţa Pământului şi a pătrunde într-o lume interioară “plină de viaţă”, acolo unde există un teritoriu în care se găsesc animale şi plante.

Symmes a organizat o serie de conferinţe publice, pentru a strânge bani necesare expediţiei. S-au adunat o mulţime de bani, dar atunci când era pregătit totul pentru a începe expediţia în interiorul Pământului, sănătatea căpitanului s-a deteriorat, iar acesta a murit. Sau a fost “îmbolnăvit” şi, astfel, ucis de către o forţă ocultă, care nu avea niciun interes să descopere adevărul despre interiorul Pământului?

În anii 1870, un predicator american pe nume Cyrus Teed sau “Cyrus Mesagerul”, a adoptat teoria “Hollow Earth” într-o nouă formă. Astfel, el credea că noi nu locuim pe suprafaţa exterioară a Pământului, ci pe cea interioară. Noi, de fapt, locuim în interiorul unui ou, în mijlocul căruia se află Soarelui. Teed şi-a strâns mii de aderenţi şi şi-a format o sectă, denumită “Secta Koreshan”. În anii 1890, el a construit oraşul Koreshan sau “noul Ierusalim”. A murit în 1908, dar secta a continuat sub conducerea de noi lideri, ultimul Koreshan stingându-se în 1949.

Un alt susţinător al cultului, Valentin Herz, are o idee ingenioasă, şi anume aceea că stratul interior se rotește de la est către vest, mai repede
decât atmosfera, acest lucru explicând de ce vremea în Australia pare să se deplaseze în direcția opusă, la vest spre est.

În teoria “Pământului gol şi locuibil”, Soarele interior este plasat în centrul “oului”. Stratul interior se roteşte de jur împrejur, producând astfel alternativ ziua şi noaptea. Un adept al acestei teorii, Duran Navarro din Argentina, spune că Soarele este doar o masă de particule atomice (protoni si electroni) care gravitează continuu cu centrul sferei interioare, rezultând astfel lumina. Acest centru se află la doar 6.000 de km depărtare.

Adepţii teoriei “Hollow Earth” au găsit aderenţă pentru că o serie de astronomi celebri credeau în aşa ceva. Un alt exemplu este cel al faimosului astronom Sir William Herschel (descoperitorul planetei Uranus), cel care credea într-un “Soare interior”. Acesta lumina continuu interiorul Pământului, existând astfel o climă blândă şi plină de viaţă.

Sursa (traducerea şi adaptarea): ziarul World News (Australia / 1954)


 

 

Articole inrudite


 
loading...