Satelitul nostru natural este unul dintre cele mai enigmatice obiecte din sistemul nostru solar. Existența Lunii este perfect definită de Robin Brett, un om de știință de la NASA, care a declarat că „pare mai ușor să explici inexistența Lunii decât existența ei”.
În iulie 1970, doi oameni de știință ruși, Mihail Vasin și Alexandr Şcerbakov, au publicat un articol în revista sovietică „Sputnik”, cu titlul „Luna, creaţia inteligenței extraterestre?” Teoria propusă de cei doi experți oferă argumente care ar explica nenumăratele enigme care înconjoară Luna.
Extratereştrii au folosit maşinării masive pentru a topi roca Lunii?
Prin publicarea acestui articol, s-au ridicat numeroase întrebări despre Lună și formarea ei, pe care niciun alt om de știință de atunci nu a îndrăznit să le pună până atunci. Articolul lor a primit critici grele, dar cei doi oameni de ştiinţă ruşi nu și-au exprimat decât un punct de vedere despre Lună. Astfel, ei au propus teoria că Luna nu este un satelit natural, ci un planetoid care a fost literalmente eliberat aici, din Universul îndepărtat, de către ființe inteligente super-avansate care au posedat o tehnologie mult superioară tehnologiei noastre.
Vasin și Şcerbakov au sugerat că mașinării masive au fost folosite pentru a topi roca și pentru a forma cavități lungi în interiorul Lunii, împrăștiind resturile topite pe suprafața lunară. Astfel, teoria lor spune că Luna a fost păstrată de o cochilie interioară asemănătoare unei coji şi de o cochilie exterioară reconstituită dintr-un înveliş metalic de roci, şi, în cele din urmă, acest planetoid enorm a fost trimis în Cosmos și pus pe orbită în jurul planetei noastre. Aşadar, Luna noastră a fost inițial un planetoid rece, care a fost transformat artificial într-o navă spațială prin încălzirea artificială.
Metale artificiale au fost găsite pe Lună
Unii spun că aceasta este o idee absurdă, dar cei doi oameni de știință ruşi au susţinut totul cu date științifice. Astfel, Vasin și Şcerbakov spun că s-au găsit câteva roci lunare despre care s-a descoperit că ar conține metale procesate, cum ar fi bronz, elemente de uraniu 236 și neptuniu 237. Aceste elemente nu s-au găsit niciodată în mod natural. Cu toate acestea, există urme de ele pe suprafața Lunii.
Uraniul 236, de exemplu, este un deșeu nuclear radioactiv care se găsește în uraniul uzat și uraniul reprocesat. Mai interesant este faptul că neptuniu 237 este un element metalic radioactiv și un produs secundar cunoscut al reactoarelor nucleare și al producției de plutoniu.
Cavernele din interiorul Lunii
Referitor la cealaltă idee, şi anume faptul că Luna ar conţine numeroase găuri (caverne) prin interior, Dr. Farouk El Baz a fost citat spunând: „Există numeroase caverne nedescoperite considerate a exista sub suprafața Lunii. Mai multe experimente au fost realizate pentru a vedea dacă aceste caverne erau, de fapt, reale. Interesant e faptul că rezultatele acestor experimente nu au fost niciodată făcute publice”.
Astronautul Dr. Edgar Mitchell, cel care a aselenizat în 1969, a recunoscut că, întrucât materialele mai grele se aflau la suprafața astrului selenar, e posibil ca în interiorul Lunii să existe caverne masive. Dr. Sean C. Solomon, de la Massachusetts Institute of Technology, vorbind despre misterul Lunii goale, a scris: „Experimentele realizate cu sonda Lunar Orbiter au îmbunătățit foarte mult înțelegerea câmpului gravitațional al Lunii (…) prezentând posibilitatea înspăimântătoare că Luna ar putea fi goală”.
Mistere lunare explicate
Chiar dacă pare absurd, acest model „neortodox” poate explica multe din misterele Lunii. Astfel, s-ar putea explica de ce oamenii de ştiinţă au rămas uimiţi când au constatat că Luna este mult mai veche decât planeta noastră și poate chiar decât sistemul nostru solar. De asemenea, s-ar putea explica de ce există trei straturi distincte pe Lună, cele mai dense materiale fiind amplasate pe stratul exterior, exact așa cum s-ar aștepta cineva atunci când s-ar uita la „coca” unei nave spațiale.
Mai mult decât atât, cele de mai sus ar putea explica de ce nicio urmă de apă nu a fost găsită pe suprafața Lunii noastre, deşi s-au găsit dovezi clare că apa s-ar afla în adâncul satelitului nostru natural. Această teorie revoluționară ar explica, de asemenea, „cutremurele lunare” ciudate, dar ritmice.
Asimov credea că Luna a fost pusă artificial în jurul Pământului
Isaac Asimov a fost un scriitor american celebru, profesor de biochimie la Universitatea din Boston. El e cunoscut pentru operele sale de science-fiction, dar şi pentru articole ştiinţifice. Asimov a scris despre Lună și despre cum credea el că ea ar fi fost „capturată” și pusă în poziție: „Luna este pur și simplu prea mare pentru a fi fost capturată de Pământ. Șansele unei astfel de capturi, în care Luna aproape că a luat o orbită circulară în jurul Pământului nostru, sunt prea mici pentru a face o astfel de eventualitate credibilă”.
Și Asimov a avut dreptate să aprecieze astfel orbita Lunii: nu numai că aceasta face un cerc aproape perfect, dar este şi una staționară, ceea ce înseamnă că doar o parte a ei poate fi văzută.