În binecunoscuta legendă a Meşterului Manole, acest Meşter Manole este însărcinat de Domnul Ţării Româneşti, Negru Vodă, să înalţe o mănăstire cum n-a mai fost alta. Meşterul îşi face o echipă de 9 meşteri mari calfe şi zidari – cu Manole zece, care-i şi întrece. Cifra 10 este simbolul perfecţiunii ce încheie prima treaptă de cunoaştere.
Dar ce construia ziua Meşterul Manole, noaptea se surpa fiindcă n-a respectat datina codată prin care biserica trebuia să fie puntea de legătură, legea neîntreruptă a existenţei omeneşti care se înalţă pe matricea creată de femeile sacre. Chinuit să afle motivele nereuşitei, subconştientul îl poartă în vis către abisurile existenţei arătându-i calea de urmat pentru a pune temelia lăcaşului de cult pe care se va întemeia o ţară. Le împărtăşeşte celor 9 meşteri mari visul său. Sub jurământ hotărăsc să zidească la temelia bisericii prima nevastă ce va veni dimineaţa cu merinde. Simnolul este acela că bărbaţii nu pot să întemeieze o lume fără ajutorul nemijlocit al unei femei născătoare, singura deosebită, capabilă să treacă grelele încercări.
Confraţii săi, cei 9 meşteri mari, nu-s la înălţimea jurământului şi deconspiră secretul soţiilor, care nu se duc dimineaţă cu merinde la soţii lor. Singura soţie care se vedea venind era Ana, soţia Meşterului Manole. El se roagă să plouă, să tune, să curgă şiroaie ca s-o întoarcă din drum, dar Ana trebuia să-şi urmeze destinul. Ana lui Manole se dovedeşte a fi soţia-mamă demnă, ce traversează opreliştile prin care ni se dovedeşte că avea calităţi de Mare Preoteasă.
Foarte interesant, dar legenda Cetații Rozafa din Shkoder, Albania, se bazează pe o legendă extrem de asemănătoare cu cea a Meşterului Manole. Astfel, localnicii spun că trei frati vlahi au ridicat cetatea, însa tot ce construiau ei ziua, se surpa noaptea, aşa că au hotărât să pună o jertfă la temelia cetăţii, mai precis pe soţia unuia dintre ei, cea care va veni prima cu merinde. Prima a venit Rozafa, soţia celui mai mic dintre fraţi, şi ea a fost şi cea sacrificată.
Asemănarea cu legenda Meşterului Manole este izbitoare; Rozafa a cerut să-i fie lăsată afară mâna dreaptă (să-şi mai poată mângâia copilaşul), sânul drept (să-l mai poată alăpta) şi piciorul drept (să-l mai poată legăna).
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În binecunoscuta legendă a Meşterului Manole, acest Meşter Manole este însărcinat de Domnul Ţării Româneşti, Negru Vodă, să înalţe o mănăstire cum n-a mai fost alta. Meşterul îşi face o echipă de 9 meşteri mari calfe şi zidari – cu Manole zece, care-i şi întrece. Cifra 10 este simbolul perfecţiunii ce încheie prima treaptă de cunoaştere.
