Discursul celui mai mare dezident anti-comunist şi anti-marxist, Aleksandr Soljenițîn: Rusia comunistă a infectat Occidentul, care a devenit alarmant de ateist!

3.393 vizualizari

SoljenitinAleksandr Soljenițîn (1918-2008) a fost cel mai cunoscut luptător şi dizident anticomunist şi antisovietic. El a făcut cunoscută lumii întregi, problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică, prin celebra sa carte „Arhipelagul Gulag”. Pentru asta, în 1970 el a primit Premiul Nobel pentru Literatură, dar a fost expulzat din URSS în 1974, trăind în exil până în 1994.

Dar, mai puţin este cunoscut faptul că Soljenițîn s-a arătat îngrijorat că spiritul satanic (ateist) care a înghiţit Rusia, s-a răspândit şi în Occident. Asfel, între URSS şi Occident nu mai era mare diferenţă în ceea ce priveşte spiritul creştin şi decadenţa morală. Iată fragmente din traducerea unui discurs susţinut în 1983 de către Soljenițîn la Londra, cu ocazia primirii Premiului Templeton:

Demonul răului, asemenea unui vârtej, a cuprins triumfător toate cele cinci continente ale Pământului. În trecutul său, Rusia a cunoscut o perioadă în care idealul social nu era faima, aurul sau succesul material, ci un mod pios de viață. Rusia a fost cuprinsă de creștinismul ortodox, care i-a apărat pe oameni de jugul unei ocupaţii străine. De-a lungul secolelor, credinţa ortodoxă din Rusia şi-a pus amprenta asupra modelului de gândire și personalităţii poporului, credinţa fiind forţa unificatoare a națiunii.

Dar, în secolul al 17-lea ortodoxia rusă a fost grav slăbită de o schismă internă. În secolul al 18-lea, țara a fost zguduită de transformări forțate impuse de ţarul Petru, care a favorizat economia, statul şi armata în detrimentul spiritului religios și vieţii naționale. Și odată cu această „iluminare” dezechilibrată impusă de Petru, Rusia a simțit prima aromă de secularism; otrăvurile sale subtile au pătruns în rândul claselor educate în decursul secolului al 19-lea, deschizând calea spre marxism. Până în momentul Revoluției din 1917, credința practic a dispărut din cercurile educate din Rusia.

Dostoievski a fost cel care, uitându-se la Revoluția Franceză din 1789, a tras concluzia că „revoluția trebuie să înceapă în mod obligatoriu cu ateismul.” Ceea ce este absolut adevărat. Dar lumea nu a mai cunoscut înainte un ateism mai organizat, mai militarizat și mai răuvoitor ca cel practicat de marxism. În cadrul sistemului filosofic al lui Marx și Lenin, ura față de Dumnezeu este principala lor forță motrice, mai mult decât obiectivele lor politice și economice. Ateismul militant nu este doar incidental sau marginal în politica comunistă; el nu este un efect secundar, ci scopul principal.

În anii 1920, URSS a cunoscut un şir neîntrerupt de victime și martiri în rândul clerului ortodox. Doi mitropoliţi şi zeci de arhiepiscopi și episcopi au pierit. Zeci de mii de preoți, de călugări și călugărițe, sub forţa aparatului de securitate CEKA, au fost nevoiţi să renunțe la Cuvântul lui Dumnezeu, au fost torturați, împușcaţi în pivnițe, trimiși în lagăre sau exilaţi în tundra pustie din nord. Toţi martirii creștini s-au sacrificat prin moartea lor pentru credință. Pentru zeci de milioane de oameni accesul în biserică a fost blocat, iar părinții religioşi au fost smulși de la copii și aruncaţi în închisoare.

Pentru o scurtă perioadă de timp, atunci când avea nevoie de unitate pentru lupta împotriva lui Hitler, Stalin a adoptat cu cinism o postură prietenoasă față de biserică. Acest joc înșelător, a continuat în ultimii ani de către Brejnev, cu ajutorul mass-mediei, și, din păcate, această tendinţă pare să fi preluată şi de Occident. Ura faţă de religie a comunismului este adânc înrădăcinată; să luăm exemplul celui mai liberal lider al comunismului, Hruşciov. Deși el a întreprins o serie de măsuri importante pentru a extinde libertatea, Hrușciov a reaprins concomitent şi obsesia leninistă de distrugere a religiei.

Dar, în acelaşi timp s-a întâmplat ceva la care eu nu s-au aşteptat: în ţara unde bisericile au fost distruse, unde ateismul a devenit literă de lege pentru 2/3 de secol, unde preoţimea a fost umilită şi lipsită de independenţă, unde oamenii au fost trimişi în lagăre doar pentru credinţa lor, religia creştină a supravieţuit în mod miraculos.

Occidentul nu a experimentat o invazie comunistă; religie rămâne aici liberă. Dr evoluția istorică proprie a făcut ca Occidentului să sufere astăzi de o „uscare” a conştiinţei religioase (…) Se constată că Occidentul alunecă inevitabil spre abis. Societățile occidentale pierd din ce în ce mai mult din esenţa lor religioasă, deoarece noua generație se îndreaptă din ce în ce mai mult spre ateism.

Dacă un film blasfemic despre Iisus este prezentat pe întreg teritoriul Statelor Unite, ce este cunoscută ca una dintre cele mai religioase ţări din lume, sau un ziar important publică o caricatură nerușinată a Fecioarei Maria, ce alte dovezi despre ateism mai avem nevoie?

Viața noastră constă nu în urmărirea succesului material, ci în căutarea unei creșteri spirituale demne. Întreaga noastră existență pământească este o etapă de tranziție către un scop mult mai mare, iar noi nu trebuie să ne poticnim şi să cădem de pe scara evoluţiei. Doar legile materiale nu explică viața noastră. Legile fizicii și cele ale fiziologiei nu vor dezvălui modul incontestabil în care Creatorul nostru, zi de zi, participă la viața fiecăruia dintre noi.