În acest editorial mă voi referi pe scurt la ultimele alegeri parlamentare din România, cele de pe 6 decembrie 2020. Şi nu, nu am de gând să analizez fiecare partid în parte, ci mă voi referi doar la unul specific, Alianţa pentru Unitatea Românilor (AUR), revelaţia acestor alegeri, care a obţinut circa 9% din voturile alegătorilor, un rezultat excepţional ţinând cont de faptul că abia anul acesta s-a format.
În primul rând, nu ştiu de ce marea majoritate a aşa-zişilor analişti politici şi a mass-mediei oficiale sunt „surprinşi”de scorul obţinut de AUR. L-am observat pe liderul acestui partid, George Simion, încă de acum câteva luni, i-am văzut o bună parte din live-urile sale de pe Facebook, am observat implicarea sa şi a altor lideri în campania electorală şi mi-am dat seama încă de pe atunci că acest AUR va intra în Parlament, fără probleme. Atunci când ai zeci de mii şi sute de mii de vizualizări pe Facebook, zeci de mii de distribuiri şi de mesaje din partea urmăritorilor, era clar că rezultatele la alegeri trebuiau să fie pozitive pentru AUR.
Mass-media şi televiziunile principale din România sunt vinovate pentru faptul că au ignorat acest partid. Cu excepţia unui interviu la TVR şi a unei invitaţii la televiziunea Aleph, George Simion şi ceilalţi lideri AUR au fost respinşi de mass-media românească. Iar rezultatul obţinut în alegeri arată câtă „încredere” trebuie să avem în această mass-media. De aceea, trebuie ca publicul să înveţe să se informeze şi din mass-media alternativă, independentă, ce nu aparţine de marile companii.
Era şi momentul ca o mişcare naţionalistă, cum este AUR, să ajungă şi să aibă succes în România, după ce mişcările naţionaliste au cuprins anii trecuţi şi alte ţări din Europa de Est (Polonia, Ungaria sau Cehia). Şi toate acuzaţiile halucinante precum că aceste mişcări ar fi finanţate de Moscova sunt mai mult decât aberante. Un singur exemplu trebuie dat: George Simion şi AUR susţin foarte ferm unirea Republicii Moldova cu România, lucru care n-ar fi niciodată pe placul lui Putin, care şi-ar dori o Moldovă „independentă” ca stat, sub influenţa rusă, care să constituie un ghimpe în coasta României. Cum ar putea Putin să susţină vreodată o mişcare politică care să-i dăuneze intereselor sale geostrategice!? E la mintea cocoşului că nu ar putea aşa ceva…
