Din scrisoarea unei fete: „Noaptea am văzut o formă nedefinită şi neagră, care se prelingea pe tavanul camerei mele”

Iată încă una din nenumăratele poveşti primite prin email. La rugămintea persoanei, n-am să dau detaliile personale.

Mă numesc (…) şi vreau să vă povestesc ce mi s-a întâmplat acum câţiva ani. Locuiam în (…), în apropierea unui cimitir bântuit, numit (…) Întreaga zonă era foarte ciudată. Oamenii spuneau că cimitirul avea o aură malefică în jurul său. În el, au fost observate mai multe fantome, iar în biserica catolică situată în josul străzii se efectuau o mulţime de exorcisme.

De obicei, noaptea apăreau flash-uri de lumină, în jurul casei în care locuiam. Dar acestea nu durau decât puţin. Într-o noapte, când să mă culc, am văzut iarăşi flashurile de lumină pe fereastră. M-am gândit că o să înceteze în curând, dar ele tot continuau… La un moment dat, m-am gândit că unul din vecini se joacă cu o lanternă, aşa că m-am hotărât să trag storurile.

M-am aşezat în pat, cu gândul să adorm. În momentul când eram pe punctul să aţipesc, am auzit o voce ciudată care spunea cuvinte pe care nu le înţelegeam. Nu cred era un limbaj pământesc…Inima începu să-mi bată puternic, iar ochii începură să mi se deschidă larg….când văzui deodată ceva înspăimântător: o formă nedefinită şi neagră, dar totuşi asemănătoare unei picături gigantice, se prelingea pe tavanul camerei mele şi apoi cobora uşor pe pereţi… Eram mai mult decât înfricoşată! Mi-am pus pătura deasupra capului meu, mi-am pus degetele în urechi şi n-am putut să dorm restul acelei nopţi. A fost cea mai groaznică noapte din viaţa mea.

De-atunci, n-am mai văzut aşa ceva pe pereţi. Peste ani de zile, după ce m-am măritat cu soţul meu, nu i-am povestit niciodată această întâmplare, de frică să nu mă creadă că sunt nebună.

P.S. Voi ce credeţi?